CURS 5 I.Spaţiul transferurilor de tehnologie (continuare prognoza tehnologica)

CURS 5 I.Spaţiul transferurilor de tehnologie (continuare prognoza tehnologica) II.Strategii tehnologice ale firmelor; transfer de tehnologie III. Managementului Inovării I.Spaţiul transferurilor de tehnologie Metoda e utilizată pentru a stabili momentul optim de lansare a unei tehnologii şi direcţiile de evoluţie ale acesteia în timp. Metoda ia in considerare nivelul tehnologic si nivelul consecintelor bazata pe o schemă logică de raţionament realizata de către profesorul austriac E.Jantsch (1970). În principiu se parcurg 8 etape numite şi trepte: T1) Resurse ştiinţifice (cele mai noi descoperiri din ştiinţa fundamentală, neaplicate în practică) T2) Resurse tehnologice (brevete de invenţie, noi tehnici şi tehnologii, noi utilaje) T3) Tehnologii elementare (noi procese tehnologice elaborate în instituţiile de cercetare, proiectare tehnologică) T4) Sisteme tehnologice (integrarea noilor tehnologii în procese de producţie complete) T1-T4Nivelul tehnologic T5) Aplicaţii (posibilităţile de a valorifica produsele noii tehnologii şi probabilităţile ei de dezvoltare) T6) Mediul economic ambiant (se studiaza consecintele aparitiei noii tehnologii) T7) Sistemul social (se urmăresc efectele asupra economiei naţionale şi asupra altor domenii, sănătate,demografie, apărare) T8) Societatea în ansamblu (se urmăresc consecinţele pe plan mondial) T5-T8Nivelul consecintelor Termenul de „spaţiu“ presupune o geometrie tridimensională, din care noi am prezentat mai sus doar axa Oz. Pe una dintre axele orizontale se situează corelaţiile, la nivelul fiecărei trepte, cu alte domenii ştiinţifice şi alte ramuri industriale. Pe a doua axa orizontală se situează corespondenţa cu situaţia din alte ţări, schimburi de cunoştinţe în cercetarea fundamentală, de brevete, de tehnologii elementare. Circulaţia în spaţiul transferurilor de tehnologie, de jos în sus, în scopul prognozării evoluţiilor viitoare ale tehnologiilor poartă numele de „prognoză explorativă“. Urcând fiecare treaptă se pot estima atât timpul necesar, cât şi eforturile, umane şi materiale necesare pentru atingerea treptei superioare. Dar în spaţiu se poate circula şi invers, de sus în jos, sens care poartă numele de „prognoza normativă“. Se pleacă de la necesităţi şi se stabilesc măsurile ce trebuie luate, tehnologiile ce trebuie dezvoltate pentru ca respectivele necesităţi să poată fi satisfăcute, ţinând cont şi de factorul timp. 8 7 6 5 prognoza 4 explorativă 3 prognoza 2 normativă alte firme,alte ţări 1 alte ramuri industriale Spaţiul transferurilor de tehnologie În cadrul celor opt trepte ale prognozei normative se va urmări: 8 Societate = obiective globale; 7 Sistemul social = obiective naţionale; 6 Mediul ambiant = misiuni ce trebuie realizate (misiuni); 5 Aplicaţii = sarcini ce trebuie realizate (obiective); 4 Sisteme tehnologice = adaptarea sistemelor tehnologice la noile sarcini sau crearea de sisteme tehnologice noi (uzine noi); 3 Tehnologii elementare = adaptarea tehnologiilor (subsisteme –tehnologii noi); 2 Resurse tehnologice = studiul posibilităţilor şi limitelor tehnologice (cereri de brevete , subansamble); 1 Resurse ştiinţifice = cunoştinţe ştiinţifice necesare (contracte de cercetare). Este de notat faptul că nu întotdeauna se parcurg toate cele opt trepte (nici în prognoza explorativă, nici în cea normativă). In practică, cele două metode de prognoza se îmbină, în sensul că în cadrul unei prognoze explorative, de la un punct se poate cobori, pe o scara „paralelă“, într-o prognoză normativă ş.a.m.d. Ex: Parcurgerea celor 8 etape pentru fabricarea industrială a tranzistorilor: 1) Cercetări ştiinţifice din fizica solidului 2) Reprezintă descoperirea tranzistorilor 3) Tehnologii principale noi de obţinere industrială a tranzistorilor 4) Modificarea tehnologiilor condensatorilor pentru a fi compatibili cu tranzistorii 5) Aparatele electronice noi (radiourile cu tranzistori, calc. Generaţia 2-3, ceasuri electronice) 6) Dezvoltarea explozivă a telecomunicaţiilor si a industriei de calculatoare 7) Apariţia unor noi profesii (creator de soft, depanator calculatoare, inginer de sistem) 8) Mărirea vitezei de circulatie a informaţiior pe plan mondial (bănci de date, transmisii TV prin satelit) si schimbarea raporturilor de forte (razboi cibernetic cu arme cibernetizate) . Circulatia pe orizontala in schema prof. E. Jantsch presupune schimb de informatii si cunostinte tehnice, brevete, licente, know-how, joint-venture de mare amploare intre firme si tari. II.Strategii tehnologice ale firmelor; transfer de tehnologie Strategia de perfectionare tehnologica se plaseaza in domeniul optimizarilor, in conditii de incertitudine sau risc . În literatura de specialitate sunt descrise diferite metode de alegere a unei strategii: Strategia dezvoltării de tehnologii Strategia achiziţiei de tehnologii Strategia vânzării (transferului) de tehnologii Strategia dezvoltării de tehnologii- este o strategie de inovare rezultată în urma activităţii de C-D şi care asigura un avantaj concurenţial cert şi totodată o poziţie de lider naţional sau mondial al firmei care o adopta. Strategia achiziţiei de tehnologii- vizeaza : Cooperarea cu alte firme (J-V) pentru dezvoltarea de noi tehnologii Cumpărarea de licenţe , ceea ce permite accesul la tehnologiile dezvoltate de alţii şi reduce timpul de introducere a noilor tehnologii Cumpărarea de componente care înglobează tehnologii noi, asamblarea şi vânzarea produselor sub marca firmei (industria electronică românească) Strategia vânzării- specifică firmelor care nu doresc să-şi valorifice tehnologiile pe care le-au dezvoltat şi le oferă spre cumpărare celor interesaţi.Este cazul firmelor puternice care oferă tehnologii ce au ajuns în etapa de plafonare , catre ţările mai puţin dezvoltate. Nu este cazul tehnologiilor performante (cost prohibitiv, evitarea unor noi cocurenti pe piata). Uneori transferul de tehnologie poate avea loc chiar in interiorul firmei, de la sectorul C-D catre sectoarele productive tinand cont de strategia globala de dezvoltare a intreprinderii si de caracterul productiei . O componenta majora a strategiei tehnologice o reprezinta si valorificarea tehnologiilor firmei. Firmele japoneze precum si unele grupuri de cercetare din Europa propun o noua conceptie referitoare la valorificarea potentialului tehnologic al firmei, conform careia tehnologia de care dispune intreprinderea este elemental determinant, care permite dezvoltarea si conduce la diversificarea productiei. Acest mod de gandire este cunoscut sub numele de “strategia Bonzai”= integrarea, combinarea si valorificarea tehnologiilor, dezvoltarea tehnologica a intreprinderii fiind reprezentata sub forma unui arbore. Vizualizarea sub forma unui arbore a funcţiei tehnologice a întreprinderii Esenţial în cazul tehnologiilor elementare este faptul că ele nu sunt legate de un singur produs sau de o singură piaţă, ci pot fi valorificate pe direcţii foarte diferite, în funcţie de interesele (şi potenţialul) întreprinderii. Fiecare raură este analizată prin prisma: – produselor: natură, importanţă, rentabilitate, ritm de creştere, investiţii implicate, poziţie relativă în raport cu concurenţa; – pieţelor produselor respective: volum de vânzări, rentabilitate, ritm de creştere, diversitate a gamei de produse, tipurile de clienţi interesaţi, linii de creştere a cererii; – produselor de diferenţiere pe care le poate oferi întreprinderea: performanţe, avantaje, evoluţie a vânzării şi a rentabilităţii, mijloace de comercializare, clienţi, relaţii cu producţia. Ramurile copacului (bonzai-ului) mai sunt cunoscute şi sub numele de ciorchine de tehnologii, termen definit printr-un ansamblu de activităţi legate între ele printr-o esenţă tehnologică comună. Ciorchinele este format dintr-o serie de axe de valorificare ce pleacă de la tehnologie şi ajung la produse şi la pieţe. EX: Firma TORAY este primul producător mondial de compozite pe bază de fibre de carbon. Bonzai-ul său arată astfel : III. Managementul Inovării Activitate inventivă Invenţiile Invenţia-rezolvarea tehnică a unei probleme din orice domeniu care reprezintă noutate şi progres tehnic pe plan naţional şi internaţional (fata de stadiul cunoscut al tehnicii). Elemente componente ale invenţiei: Revendicările = ele reprezinta elementele de noutate ale inventiei si se bazează pe descriere , deci trebuie sa fie explicitate in scris şi după caz sunt însoţite de figuri explicative. Noutatea invenţiei se apreciază după data depunerii în ţara respectiva la Oficiul Naţional pentru Proprietate Industrială (în România OSIM) .În ţara noastră noutatea se stabileşte în conformitate cu legea 64/1991-art.8. Orice invenţie implica o activitate inventiva dacă îndeplineşte una din următoarele condiţii: Invenţia nu rezultă ca evidentă în stadiul tehnicii din domeniul de aplicare sau într-un domeniu apropiat (nu este la îndemâna oricui).  Specialistul din domeniu nu poate rezolva problema aşa cum o rezolvă invenţia.  Necesitatea rezolvarii problemei exista de mult timp si rezolvarile cunoscute nu sunt la nivelul rezolvarii din inventie. Invenţia constă din îmbinarea unor elemente cunoscute într-un domeniu tehnic, obtinand un efect global pozitiv. Nu se considera invenţii (nu se acorda brevet de inventie), deci nu implică o activitate inventiva următoarele situaţii: Se enunţa doar problemă tehnică fără a o rezolva. Se rezolvă numai o problema printr-o economisire de materiale sau energie, optimizarea dimensiunilor sau reducerea costurilor, fara a obtine efecte tehnice noi sau superioare Modificarea formei sau aspectul în scop estetic Se combină 2 sau mai multe soluţii deja cunoscute cu efecte previzibile.  Se selecteaza un caz particular fara sa conduca la efecte deosebite Noutăţile considerate a fi invenţii sunt certificate prin brevete de invenţie care atestă dreptul exclusiv de exploatare. Criteriile de brevetabilitate : noutatea, activitatea inventiva şi aplicabilitatea industrială. Orice invenţie este susceptibila de aplicare industrială. În acest context se exclud de la brevetabilitate următoarele: Ideile neconcretizate în soluţii tehnice Descoperirile ştiinţifice (geografice, geologice, arheologice) Teoriile ştiinţifice Metodele matematice, metodele de comercializare Ideile publicitare Metodele economice şi de gestiune financiară Programele de calculator Metodele de învăţământ şi instruire Sistemele urbanistice şi planurile de sistematizare Fenomene fizice in sine, retetele culinare, realizarile cu caracter estetic Pot constitui inventii brevetabile urmatoarele :  Orice procedeu ce permite facilitarea unei operatii tehnice utilizand programe de calculator, in masura in care se obtine si efectul tehnic (programele de calculator pt fi incluse in documentatia cererii de brevet) Solutii practice din orice uploads/Ingenierie_Lourd/ curs-5.pdf

Tags
Ingénierie tehnologii tehnologice tehnologie pentru ştiinţifice
Documents similaires
  • 22
  • 0
  • 0
Afficher les détails des licences
Licence et utilisation
Gratuit pour un usage personnel Attribution requise
Partager