Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

https://biblioteca-digitala.ro MUZEUL JUDEŢEAN DE ISTORIE REŞIŢA ADRIAN ANDREI

https://biblioteca-digitala.ro MUZEUL JUDEŢEAN DE ISTORIE REŞIŢA ADRIAN ANDREI RUSU BIBLIOGRAFIA FORTIFICAŢIILOR MEDIEVALE ŞI PREMODERNE DIN TRANSILVANIA ŞI BANAT BIBLIOGRAPHIE DER BEFESTIGUNGEN AUS SIEBENBURGEN UND AUS DEM BANAT W ĂHREND DES MITIELAL TERS UND DER FRUHNEUZEIT EDITURA BAN ATICA - REŞIŢA 1996 https://biblioteca-digitala.ro Traduceri din limba maghiară în limba română: Adrian Andrei Rusu Traduceri din limba română în limba maghiară: Radu Lupescu şi Adrian Andrei Rusu Traduceri în limba germană: Mihaela Cosma. Corectura: Ligia Ruscu Tehnoredactare computerizată: Adrian Andrei Rusu Coperta: Faza a II-a a cetă/ii de la Mălăieşti (jud.Hunedoara), reconstituire grafică: Marius Sîngeorzan şi Adrian Andrei Rusu; desen: Sanda Mihaela Salontai Rusu, Adrian Andrei Bibliografia fortificaţiilor medievale şi premoderne din Transilvania şi Banat. Bibliographie der Befestigungen aus Siebenbiirgen und aus dem Banat wăhrend des Mittelalters und der Friihneuzeit. Editor: MUZEUL DE ISTORIE AL JUDEŢULUI CARAŞ-SEVERIN REŞIŢA ISBN 973-97757-4-8 < 'nn,ilicr eclit(lrial · PETRU CĂLIN https://biblioteca-digitala.ro 3 INTRODUCERE DEZVOLTAREA ISTORIOGRAFIEI FORTIFICAŢIILOR MEDIEVALE ŞI PREMODERNE ALE TRANSILVANIEI ŞI BANATULill Dacă ar fi să căutăm un simbol al evului mediu, fhă îndoială l-am descoperi cel mai uşor într-o cetate. Potrivit unei cunoscute metafore a lui Nicolae Bălcescu, Transilvania în întregul ei este o cetate 1 • Simbolul medieval se proiecteazA şi într-unul din numele provinciei, căci, parte din locuitorii ei, anume saşii, au găsit nimerit să o numească, din motive încă controversate2 , "Ţara Celor Şapte Cetăţi" (Septem castra, SiebenbUrgen). Dincolo de figuri de stil, nume generic ori simboluri heraldice, realitatea spaţiului geografic aflat în atenţie ne dezvăluie o multitudine de fortificaţii, cu caractere şi funcţionalităţi extrem de diverse, oglinzi fidele ale unei istorii frărnîntate, pline de nesiguranţâ, dar căutătoare de soluţii de exis- tenţâ. Fortificaţia nu este altceva decît o felie tridimensionată de civili7.aţie medievală sau premodernă. La mijlocul secolului al XIX-lea, una dintre primele sinteze asupra monumentelor Transilvaniei, însuma 60 de fortificaţii3. Dar, peste numai cîţiva ani, un repertoriu număra 42 de cetăţi doar în fostul judeţ Trei Scaune 4 • Chiar şi aşa, cifrele erau încă foarte modeste, mult depărtate de realîtate. La mijlocul secolului al XIX-lea, numai o estimare a numărului bisericilor fortificate din sudul şi sud-estul Transilvaniei, venea cu o nouă 1 Istoria românilor supt Mihai Vodă Vireazul, IV, l. 2 P.Binder, A "siebenbiirgen "fagalom jelentesv/Jltozatai. A "comitatus Cibiniensis "-tăi Frdely nemet neveig. In: Szazadok, Budapest, 126, 1992, p.3SS-38l. 3 Kovari Laszlo, Frdely epiteszeti emlekei. Cluj, 1866, 33S p. ~ Evaluare a lui AL Ferenczi, în Raport asupra unei excursii ar/reologice fn jude/Ul Trei Scaune. In: Anuarul Comisiunii monumenrelor istorice. Secpa pentru Transilvania. Cluj, 1, 1929, p.242, dupA Orban Balazs, A Szekelyfold leir/Jsa, IOrthlelmi, regeszeti s nepismereti szempontbOI. I-VI. Pesta, 1868-1873. https://biblioteca-digitala.ro 4 valoare numerică: 3005 • Un alt calcul privind fortificaţiile Transilvaniei pînă în anul 1541, efectuat in urmă cu peste un deceniu şi jumătate, oferea cifra de aproximativ 800 de monumente6 • în sf'U"Şit, altcineva, ispitit de asemenea de glasul cifrelor, a extins socotelile la o perioară de timp mai lungă, obţ:inînd un număr de 927 fortificaţii 7 • Ba:za acestor subsumări nu a fost niciodată pe de-antregul dezvlluită şi, deci, a rămas necontrolabilă. în acest fel, suntem încă departe de a spune astăzi, cu toată certitudinea, o precisă cifrA~limită. Explicaţia acestei stări rezidă, în primul rînd, in absenţa unor riguroase topografieri locale. Oricum, exemplificările numerice oferite mai sus, rămîn deosebit de semnificative pentru ceea ce a constituit patrimoniul provinciei. Istoria fortificaţiilor medievale se deschide în Transilvania cu o generaţie de cetăţi (Moreşti, Porumbenii Mici, Şeica Mică), a căror crono- logie timpurie (sec. VI) este din ce în ce mai contestată. Acest început nu ţine seama de o altă opinie, foarte nouă, potrivit căreia, la 1tmavioara, am putea vorbi despre o fortificaţie post-roman! construită cîndva la sf'irşitul secolului al III-lea, sau la începutul secolului al IV-lea8 • Ar fi foarte prematur să accept.Am un astfel de început, insuficient de argwnentat şi, în plus, ţinînd, conform cronologiei europene, încă de perioada romană. Istoria la care ne referim continui cu alte fortificaţii apărute doar la cumpăna mileniului doi. La sflrşitul secolului al Xiii-lea şi începutul secolului al XIV-iea, se înt"unplă fenomenul pe care l-am putea denwni, fliră greş, ca fiind acela al '1ncastelării" părţilor geografice de care ne ocupăm. Fortificaţiile apărute atunci au ilustrat, în cea mai mare parte, evul mediu "clasic". Introducem acum, aici, şi noţiunea de "epocă premodernă'', peri- oadă istorică încă neintegrată în istoriografia românească contemporană, dar strict necesară. Ar fi cu totul desuet şi ilar să se continue folosirea termenului de medieval pentru secolele XVII-XVIII, dacă nu chiar ceva mai devreme. În acest interval, parte dintre fortificaţiile evului mediu continuă să existe, dimpreună cu generaţii noi de monumente, apărute ca urmare a perfecţionării armelor de foc, a insecurităţii cauzate de invaziile otomane, în sf'trşit, ca urmare a unui nou gust arhitectonic şi artistic. Istoria fortificaţiilor continuă neîntrerupt pînă în secolul al XVIII-iea, cînd se ridicau ultimele fortificaţii de la Alba Iulia, Timişoara, Cluj, Sibiu, Arad ' M.J.Ac:kner, Die romisclten Altertliumer und deutsclten Burgen in Siebenbiirgen. Wien, 18S7, fi6. Şt Pascu, Voievodatul Transilllaniei. II. Cluj-Napoca, 1979, p.307-308. 7 Erwin Bader, Fortiftafiile medievale ale Transilllaniei. Io: Magazin istoric. 20, nr.4, 1986, f.22. M.BIAjan, .Aşezarea fortificată de la Tfnu'ivioara (jud.Sibiu). Io: Epllemeris Napocetrsis. Cluj- Napoc:a, 4, 1994, p.221-231. https://biblioteca-digitala.ro s etc. Ultimul eveniment la care ele au participat a fost cel al Revoluţiei de la 1848-1849. Intre aceste limite, fortificaţiile medievale şi premoderne ale Transilvaniei şi Banatului îşi înscriu în istorie o existenţă continuă de treisprezece veacuri. Evoluţia lor este departe de a fi una foarte simpli şi liniară. De la început am evitat folosirea restrictivă a termenului de cetate medievală ori premodemA, din conştiinţa clar! a faptului că cetat.ea nu este singura construcţie militari a vremurilor. Ea este doar cea mai tipică. Alături de ea au fiinţat turnuri, valuri şi şanturi simple, castele, biserici fortificate, peşteri, oraşe şi arhitecturA populară fortificată. Fortificaţiile medievale şi premo- derne diferă prin tehnică (pămînt şi lemn, piatră, ·materiale componente mixte), modalitatea de construcţie (cu sau fllrA turnuri, cu mai multe incinte, anexe interioare etc.), poziţie (de mare înălţime, din zone'i'Îllăştinoase etc.), apoi în fwtcţie de regimul de proprietate (regale, voievodale, episcopale, comunitare sau ţărăneşti etc.), funcţionalitate (centre rezidenţiale feudale, de graniţă, de refugiu etc.). Progresele literaturii istorice despre fortificaţii însoţesc evoluţia folosirii informaţiei istorice şi a concepţiilor despre acestea. De la cronici spre document, apoi de la lingvistică spre arheologie, sunt parcurse mai multe nivele de înţelegere. Este vorba despre constanta maturizare a felului de a concepe sfera de cuprindere a istoriei, de la istoria evenimenţială, predominant politică, către istoria dilatată spre tot ceea ce a însemnat activitate umană, indiferent de lipsa spectaculozităţii sale. Astăzi se poate greu rupe istoria unei fortificaţii de întreaga activitate umană pe care a generat-o, de întregul spaţiu uman ori geografic pe care l-a modificat sau care depindea în vreun fel de ea. Valorificarea istoriografiei tradiţionale a presupus şi presupune o muncă de cercetare de mare întindere. Fortificaţia medievală şi premodernă poate fi raportată la întreaga istorie a provinciei, prezentîndu-se ca un complex de realităţi politice, sociale, economice, dar şi religioase şi artistice, ce se întrepătrund şi se condiţioneazA reciproc. Aşa privite lucru- rile, o buni parte a istoriografiei evului mediu trebuie considerată, în mod teoretic, ca interesantă pentru studierea fortificaţiilor. lată motivul pentru care a~stA bibliografie nu ar putea servi decît parţial WlOr studii serioase privitoare la generalităţi ori aspecte particulare. Ea nu este, totuşi, o investigaţie tradiţională. strict limitată la componentele materiale ale fortificaţiilor. Dimpotrivă, includerea unor titluri ce privesc, spre exemplu, terminologia, legendele fortificaţiilor, domeniile, încearcă să sugereze şi să îndrume către deschiderea tematică. Privită fie ca monument, fie ca instituţie, fortificaţia şi-a cîştigat cu greu locul ce i se cuvine în istoriografie, pe parcursul unei perioade de timp https://biblioteca-digitala.ro 6 început s-au diferenţiat două direcţii fwldamentale de abordare. În primul rînd a luat fiinţă istoriografia monumentelor, legată de aspectele exterioare ale construcţiei. Mai apoi va prinde contur şi istoriografia legată de valoarea instituţională a fortificaţiilor, a cetăţilor în mod deosebit. Ar fi nedrept însă să nu o scriem, că modalitatea sintetică, de factură monografică, a fost de la început întrezărită. Relevant ni se pare un text semnat de George Bariţiu, deja la 1886, prin care el afinna explicit: Monografiile, adică istoriile speciale ale cetă/ilor mai de frunte dintr-o /ară, ajută foarte mult compunerea istoriei unei Jări, adesea mai mult şi decît biografia sau descrierea vie/ii celor mai renumi/i bărba/i care vor fi condus destinele unei Jări într-o lungă serie de ani, ca domnitori, ca guvernatori, comandan/i de armate, ca mari oratori şi scriitori 9 • Romantismul secolului al XIX-iea şi-a găsit în fortificaţii o temă preferată. În acele condiţii, o mulţime de construcţii militare transilvane au primit descrieri romantice, în care faptul istoric verificabil a fost brodat pe fundamentul legendelor şi tradiţiilor. Au fost preferate şi, ca unnare, des cuprinse în scrieri, o serie de cetăţi. Tocmai prin acest aglomerat interes, ele vor deveni clasice, adevărate efigii ffil-ă de care evul mediu intracarpatic nu ar avea culoare: Deva, Hunedoara, Alba Iulia. Autorii acelor pagini romantice au fost foarte diferiţi ca.formaţie intelectuală, uploads/Geographie/ rusu-adrian-andrei-bibliografia-fortificatiilor-medievale-si-premoderne-din-transilvania-banat-1996.pdf