Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

". O. de la Marche, Mémoires, éd. Beaune et d’Arbaumont, Paris, 4, 1888 (Sociét

". O. de la Marche, Mémoires, éd. Beaune et d’Arbaumont, Paris, 4, 1888 (Société de l’histoire de France), „Traictié des nopces de monseigneur le duc de Bourgoingne et de Brabant‟, p. 95-144. CARTE IMP.La noblesse à table: des ducs de Bourgogne aux rois des Belges editat de Paul Janssens, Siger Zeischka VEZI PG.95 DIMENSIUNI SALA BANCHET VEZI P.95 DIMENSIUNI SALA BANCHET LES NOCES FASTUEUSES DE PHILIPPE LE BON ET D'ISABELLE DE PORTUGAL Pour la troisième fois, Philippe le Bon, fils unique de Jean Sans Peur et duc de Bourgogne, va prendre femme. Les noces du plus riche des princes d'Europe seront d'un faste inouï, à la hauteur de sa puissance et de sa fortune. L'infante Isabelle de Portugal, belle et sage, a trente trois ans. "Le grand duc d'Occident", son aîné d'un an, va trouver en elle une partenaire à sa mesure. Epouser la fille d'un roi, Jean 1er de Portugal, et d'une princesse de la Maison royale d'Angleterre, convient tout à fait à celui qui possède la fortune de dix rois. Philippe le Bon, bien que vassal du roi de France Charles VII, est plus riche que bien des souverains européens. Et c'est royalement qu'il reçoit celle qui va devenir sa femme. Isabelle de Portugal débarque au port de l'Ecluse, aux Pays Bas, en décembre 1429. Son escadre a quarante jours de retard, tant elle a essuyé de tempêtes et tant la navigation a été difficile. Pendant que la princesse se repose, confiée aux bons soins des deux cents dames et demoiselles que le duc a sélectionnées pour constituer sa Maison, à Bruges, où vont avoir lieu les noces, on s'affaire à mettre une dernière main aux préparatifs des festivités. Pour célébrer dignement son troisième mariage, Philippe le Bon n'a pas lésiné. Depuis des mois, on travaille, sous la haute main du chancelier Rolin, aux préparatifs d'un mariage qui va se dérouler dans un faste inouï (splendoare incredibilă) En octobre, Nicolas Rolin est arrivé à Bruges à la tête d'un extravagant convoi composé de quinze chariots de tapisseries, de trois carrosses, d'une litière, de vingt trois chars d'apparat, d'un chariot de joyaux et de cinquante charrettes croulant sous les fûts de vin. (cincisprezece căruțe de tapiserie, trei trăsuri, o litieră, douăzeci și trei de cară ceremonială, o căruță de bijuterii și cincizeci de căruțe care se prăbușeau sub butoaiele de vin.) Pour l'occasion, la duc de Bourgogne a fait redorer et redécorer son luxueux hôtel. Les plus belles tapisseries de Flandre ornent les grandes salles et la chapelle. Partout, ont été déposées des fontaines d'où coulent le vin et l'eau de rose. Les cuisines ont été équipées de rôtissoires supplémentaires, de dressoirs pour les innombrables plats du festin de noces. La ville, pleine à craquer de seigneurs invités et de badauds, attend avec impatience de faire connaissance avec sa nouvelle duchesse. Le samedi 7 janvier 1430, Philippe le Bon et Isabelle sont unis à l'Ecluse par l'évêque de Tournai, Jean de Thoisy. Le marié a fière allure, paré à son habitude de gemmes étincelantes et de velours noir. La marié affiche une beauté sereine et patricienne rehaussée par les parures dont l'a comblée son époux. Le dimanche 8 janvier, le duc et la duchesse s'embarquent pour Bruges, six vaisseaux portugais leur font escorte. Ils sont accueillis par les délégations de Flandre et celles des "nations" de Bruges, marchands anglais, vénitiens, génois ou florentins qui possèdent des comptoirs dans la cité. Acclamée par la foule, Isabelle se rend en litière au palais, accompagnée du chambellan du duc, le seigneur de Roubaix, et de son frère, l'infant don Ferrante, ses chevaliers d'honneur. A sa suite, le long des rues encourtinées de drap vermeil, s'étire le cortège des invités, preux chevaliers et belles dames, écuyers et hérauts. Devant l'hôtel ducal, soixante treize trompettes souhaitent la bienvenue à la nouvelle duchesse de Bourgogne. En haut de l'escalier, celle-ci est attendue par la duchesse de Bedford, sa belle-soeur, qui lui prend sa main pour la conduire dans la chapelle où l'office va se dérouler dans une pompe qui n'exclura pas le recueillement. Isabelle de Portugal et Philippe de Bourgogne ont en commun le goût du cérémonial. Leur mariage inaugure une ère de faste et d'opulence, réglée par une étiquette issue de leurs talents conjugués et qui va faire de la Cour de Bourgogne un modèle savoir-vivre européen. Le festin nuptial en est le parfait exemple. La table du duc, ce jour là, se transforme en monument de raffinement. Des fanfares annoncent les plats. Les mets sont de véritables sculptures d'où jaillissent des cavaliers chevauchant des porcelets rôtis, des fées de sucre, des châteaux forts. D'un pâté géant sort un mouton entier! L'assistance admire et déguste des rôts par dizaines, des bouillis, des vins de Beaune et de Macon épicés de cannelle et de gingembre, des gelées... Les invités assistent à un moment d'exception. Seuls les privilégiés ont été conviés à ce royal festin. Les festivités vont se prolonger pendant une semaine entière, avec encore des banquets, des tournois, des joutes, des bals inoubliables. Le plus de la fiche Page MAJ ou créée le Samedi 14 Décembre 2019 © cliannaz@free.fr COPIILE MAGNIFICE DIN FILIPPE LE BON ȘI ISABELLE DIN PORTUGALIA Pentru a treia oară, Philippe le Bon, singurul fiu al lui Jean Sans Peur și ducele de Burgundia, va lua o soție. Nunta celor mai bogați prinți europeni va fi de o splendoare incredibilă, în culmea puterii și a averii sale. Frumoasa și înțeleaptă Infanta Isabella din Portugalia are treizeci și trei de ani. „Marele Duce de Vest” , bătrânul ei de un an, își va găsi un partener la măsură. Căsătoria fiicei unui rege, Ioan I al Portugaliei și a unei prințese a Casei Regale a Angliei, se potrivește perfect celor care au averea a zece regi. Philippe le Bon, deși vasal al regelui Franței Charles VII, este mai bogat decât mulți suverani europeni. Și este drept că îl primește pe cel care îi va deveni soție. Isabelle de Portugalia debarcă în portul Ecluse, în Țările de Jos, în decembrie 1429. Echipa ei are întârziere de patruzeci de zile, atât de mult a suferit de furtuni și atât de mult a fost navigația. În timp ce prințesa se odihnește, încredințată de grija bună a celor două sute de doamne și doamne pe care ducele a ales-o pentru a-și constitui Casa, la Bruges, unde urmează să aibă loc nunta, suntem ocupați să punem punct final la pregătirile pentru festivități. . Pentru a sărbători cu demnitate a treia sa căsătorie, Philippe le Bon nu a scăpat. De luni de zile, lucrăm, sub mâna înaltă a cancelarului Rolin, la pregătirile pentru o nuntă care va avea loc într-o splendoare incredibilă. În octombrie, Nicolas Rolin a ajuns la Bruges în fruntea unui convoi extravagant format din cincisprezece căruțe de tapiserie, trei trăsuri, o litieră, douăzeci și trei de căruțe ceremoniale, un cărucior de bijuterii și cincizeci căruțele care se prăbușesc sub butoaiele de vin. Pentru această ocazie, ducele de Burgundia și-a redecorat și a redecorat luxosul hotel. Cele mai frumoase tapiserii din Flandra decorează marile săli și capela. Au fost așezate fântâni peste tot, din care curg vinul și apa de trandafir. Bucătăriile au fost echipate cu prăjitoare suplimentare, comode pentru nenumăratele feluri de mâncare ale sărbătorii nunții. Orașul, plin de stăpâni și invitați, așteaptă cu nerăbdare să cunoască noile sale ducese. Sâmbătă, 7 ianuarie 1430, Philippe le Bon și Isabelle au fost uniți la Încuiet de către episcopul de Tournai, Jean de Thoisy. Mirele arată minunat, îmbrăcat în pietrele lui strălucitoare obișnuite și cu catifea neagră. Mirele afișează o frumusețe senină și patriciană sporită de podoabele cu care soțul ei și-a făcut duș. Duminică, 8 ianuarie, ducele și ducesa se îmbarcă spre Bruges, șase nave portugheze le escortează. Aceștia sunt întâmpinați de delegațiile din Flandra și de cele ale „națiunilor” din comercianții Bruges, englezi, venețieni, genovezi sau florentini care au ghișee în oraș. Aclamată de mulțime, Isabelle s-a dus la palat în așternut, însoțită de cameriera ducelui, domnul Roubaix, și de fratele său, pruncul Don Ferrante, cavalerii de onoare ai acestuia. Urmându-l, de-a lungul străzilor întronate cu pânză grosolană, întinde procesiunea invitaților, cavaleri viteji și doamne frumoase, pustieri și heraldi. În fața hotelului Ducal, șaptezeci și trei de trompete salută noua ducesă de Burgundia. În vârful scărilor, aceasta este așteptată de Ducesa de Bedford, cumnata ei, care o ia de mână pentru a o duce la capela unde se va desfășura serviciul într-o pompă, care nu va exclude amintire. Isabelle de Portugalia și Philippe de Bourgogne împărtășesc un gust pentru ceremonial. Căsătoria lor inaugurează o eră de splendoare și opulență, reglementată de o etichetă izvorâtă din talentele lor combinate și care va face Curtea de Burgundia un model de savoir-vivre european. Sărbătoarea nupțială este exemplul perfect. Masa Ducelui, în acea zi, se transformă într-un monument al rafinamentului. Benzile de alamă anunță bucatele. Mâncărurile sunt adevărate sculpturi din care călăreții sărită călărește purcei, zâne de zahăr, castele puternice. Dintr-un pate uriaș provine o oaie întreagă! Publicul admiră și uploads/Geographie/ les-noces-fastueuses-de-philippe-le-bon-et-d-x27-isabelle-de-portugal.pdf