Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

Publicat în Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi trad

Publicat în Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie Lucrările Simpozionului Internaţional EXPLORĂRI ÎN TRADIŢIA BIBLICĂ ROMÂNEASCĂ ŞI EUROPEANĂ”, ediţia a IV-a, Iaşi, 8-10 mai 2014, EDITORI: Eugen MUNTEANU (coordonator) Iosif CAMARĂ, Ana CATANĂ-SPENCHIU, Mădălina UNGUREANU, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” , 2016, pp. 115 – 122 EXPRESII BIBLICE., PARABIBLICE ŞI BISERICEŞTI ÎN FRAZEOLOGIA LIMBII ROMÂNE Liviu GROZA, Universitatea din Bucureşti groza10@hotmail.com Abstract: Keywords: Sensurile adjectivului biblic trimit la aspecte multiple legate de influenţa pe care Biblia a avut-o în numeroase limbi şi culturi dominate de creştinism. Această lucrare fundamentală a lumii creştine nu a determinat în exclusivitate răspândirea unor concepte strict teologice, ci, în egală măsură, şi a unor reprezentări ale acestora în mentalitatea colectivă (Dumnezeu, facerea lumii, raiul, primii oameni, Iisus, prorocii, sfinţii, judecata de apoi, sfârşitul lumii etc.), dar şi a unor credinţe sau superstiţii derivate din cultul creştin, multe dintre acestea fiind reflectate ulterior în diverse expresii frazeologice. Pe de altă parte, viaţa religioasă a avut de timpuriu un vocabular sau un lexic specializat care, prin natura lucrurilor, a fost cunoscut şi utilizat în principal de clerici şi, într-o oarecare masură, de un număr mare de vorbitori, de regulă credincioşii practicanţi. În a doua jumătate a secolului trecut, din motive cunoscute, dicţionarele de expresii şi locuţiuni şi chiar cele explicative generale au neglijat sau nu au acordat o atenţie prea mare expresiilor biblice, adică acelor construcţii frazeologice care au o evidentă legătură cu Biblia sub aspectul originii sau se referă la concepte puse în circulaţie de această lucrare. Chiar şi sigla bibl.=biblic a fost ignorată de lucrări lexicografice importante, DLR, SDLR etc., sau se referă cu precădere la stilul biblic sau la unele proverbe a căror origine îndepărtată poate fi textul canonizat al Bibliei. În CADE, la p. 16 se consideră că sunt specifice stilului biblic exprimări de felul a adormi în (sau întru)Domnul, dar şi a adormi somnul (cel) de veci, precum şi a adormi somnul cel lung. La p.138, în acelaşi dicţionar, este citat şi explicat un proverb considerat biblic de felul belciug de aur la râtul porcului „nu întrebuinţa cuvinte alese, înalte faţă de cei proşti şi neînţelegători”, în schimb a arunca mărgăritare/nestemate la porci sau înaintea porcilor este omis, iar a purta (sau a duce, a mâna) pe cineva de la Ana la Caiafa este considerat un simplu proverb, fără a fi însoţit de indicaţia biblic.. De fapt, aşa-numitele expresii biblice constituie, din punctul de vedere al orginii, al felului în care s-au constituit, o categorie eterogenă de unităţi frazeologice. De exemplu, chiar dacă au aceeaşi structură şi se regăsesc în numeroase limbi ca formule sau clişee internaţionale1, expresiile corabia/arca lui Noe şi mărul lui Adam, pot fi considerate biblice doar pentru faptul că au în componenţa lor numele a două personaje biblice. Sensurile primei expresii „corabie legendară construită de Noe la îndemnul lui Dumnezeu pentru a supravieţui potopului; fig. îngrămădire eterogenă de oameni şi de animale” sunt motivate de textul biblic: „Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele şi din tot trupul, câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână cu tine în viaţă” (Fac. 6:19). A doua expresie, mărul lui Adam „proeminenţă a cartilajului tiroidian vizibilă la bărbaţi; nodul gâtului, nodul gâtlejului”, nu se sprijină decât în parte pe textul biblic: „De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vredinc de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el” (Fac. 3:6), ci pe o legendă parabiblică potrivit căreia în momentul în care Adam mânca din fructul pe care i l-a dat Eva şi-a adus aminte de porunca dată de Dumezeu şi ar fi încercat să oprească 1 Formulele şi clişeele internaţionale, concept creat şi folosit în lingvistica exsovietică, preluat însă şi de lingvişti români, sunt de fapt expresii celebre răspândite în mai multe limbi de circulaţie internaţională. înghiţitura strângându-se de gât ceea ce ar justifica această particularitate anatomică masculină (Olinescu 2004: 108). În română legenda parabiblică a fost susţinută de faptul că în limba populară substantivul măr are sensul de „umflătură” (mărul gâtului). În franceză expresia La pomme d’Adam este atestată încă din 1640, folosindu-se şi varianta le moreceau d’Adam (Rey 1989: 956). În engleză expresia Adam’s appel apare abia în 1774, iar forma din ebraică, indicată uneori ca sursă sigură şi primordială a expresiei (Hristea 1968 : 504) este de fapt o traducere sau o echivalare recentă în această limbă a modelului frazeologic amintit. Se pare că reprezentarea fructului oprit în numeroase tablouri sub forma unui măr s-a întemeiat pe omonimia lat. malum „măr”, malum „rău” din Biblia latină (Fouilloux 1998:168). Din perspectiva modului în care s-au format, în frazeologia românească, şi desigur în a oricărei alte limbi, se pot distinge cel puţin trei aspecte referitoare la expresiile care sunt legate de receptarea textelor biblice, de fapt de felul în care comunitatea lingvistică respectivă a dezvoltat o viziune asupra acestora, întrucât „omul, în credinţele şi în lumea sa imaginară, este deseori victima idiomului pe care îl vorbeşte” (Baldinger 1973: 204): expresii biblice propriu-zise care au o legătură evidentă cu textul canonizat al Bibliei, expresii parabiblice provenite din legende populare, credinţe, superstiţii şi reprezentări de inspiraţie religioasă, derivate din textele biblice, şi expresii bisericeşti care fac referire la practici şi dogme ale cultului creştin şi care constituie terminologia de specialitate a domeniului respectiv. 1.Expresii biblice Cele mai sigure expresii biblice sunt cele care au aspectul unor citate mai mult sau mai puţin exacte din textul biblic. Receptarea unor citate biblice a fost favorizată se pare, pe de o parte de caracterul lor recurent, şi, pe de altă parte de existenţa unor modele frazeologice sau paremiologice deja răspândite şi consacrate în limba română. De exemplu formularea „Eu sunt Alfa şi Omega” apare de trei ori în textul biblic (Apoc. 1:8, 21:6, 22:13) şi este atestată ca expresie frazeologică (a fi alfa şi omega) încă din secolul al XVIII-lea în cronica lui Ion Neculce cu sensul „a fi factorul esenţial; a fi important” ( „El era alfa şi omega atunce în ţara Moldovei”, apud DA I, 113), fiind similară cu modelele frazeologice de felul a fi cheia şi lăcata sau a avea, a ţine, avea pâinea şi cuţitul. Modelul binar format dintr-o propoziţie subordonată introdusă de un pronume sau adjectiv relativ urmată de o propoziţie principală (Cine împarte parte îşi face; Cui îi dai pe datorie nu-ţi mai intră-n prăvălie / nu-l mai vezi în prăvălie; Cine cere nu piere etc.) este destul de bine reprezentat în frazeologia şi paremiologia românească ceea ce a putut susţine şi asimilarea unor versete biblice cu această structură: „Cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Mat. 26:52), cf. expresia proverbială cine scoate sabia de sabie va pieri „cei care se comportă violent vor sfârşi în mod violent”; „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” ((Ioan 8:7), cf. expresia proverbială cel fără de păcat să arunce primul/cel dintâi piatra „a condamna, a pedepsi pe cineva ştiindu-se complet nevinovat în calitate de judecător”; „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apoc. 2:7); „Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.” (Luc.14:34-35:), cf. expresia cu valoare pragmatică cine are urechi de auzit să audă, formulă prin care cel care vorbeşte atrage atenţia ascultătorilor asupra înţelesului celor spuse. Desigur, pe lână aspectul de proverb, de maximă, de sentinţă sau numai de expresie cu diverse valori gramaticale, nu în ultimul rând, a contat semnificaţia morală şi filozofico-telogică a citatelor respective şi, în anumite cazuri, carcterul recurent al formulelor respective: (A se purta, a lua pe cineva) cu duhul blândeţii „cu blândeţe, cu bunăvoinţă”. Expresia s-a desprins din epistolele Sfântului Apostol Pavel, iar semnificaţia sa face referire la duhul bun al blândeţii: „Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?” (1 Cor. 4:21); „Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită” (Gal. 6:1). Mulţi chemaţi, dar puţini (sunt) aleşi „se spune despre un examen sau despre o selecţie foarte riguroasă a candidaţilor” sau despre faptul că „nu toţi care au anumite aptitudini reuşesc să le şi pună în valoare”. Expresia „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini (sunt) aleşi” apare ca un fel de morală sau de concluzie în parabola celor poftiţi la ospăţul de nuntă (Mat. 22:1-14) dar şi în parabola lucrătorilor în vie (Mat. 20:1-16), Omnul nu trăieşte doar cu pâine „omul nu are doar o existenţă materială, ci şi o existenţă spirituală, hrănită de cuvântul lui uploads/Litterature/ expresii-biblice.pdf