TRATAT DE DREPT CIVIL CONTRACTE SPECIALE Prof. univ. dr. FRANCISC DEAK Prof. un

TRATAT DE DREPT CIVIL CONTRACTE SPECIALE Prof. univ. dr. FRANCISC DEAK Prof. univ. dr. Prof. univ. dr. LUCIAN MIHAI ROMEO POPESCU TRATAT DE DREPT CIVIL CONTRACTE SPECIALE Ediţia a V-a actualizată şi completată Volumul I Prof. univ. dr. ROMEO POPESCU Vânzarea Schimbul Universul Juridic Bucureşti -2017- Capitolul I. Contractul de vânzare 15 Capitolul I Contractul de vânzare Secţiunea I Noţiunea, caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de vânzare §1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzare 1. Noţiunea. Potrivit art. 1.650 C. civ., „(1) Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpă- rătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. (2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept”. Luând în considerare aceste prevederi, câteva observaţii sunt necesare: a) de regulă, vânzătorul nu are (nu trebuie să-şi execute) obligaţia trans- miterii dreptului de proprietate ce poartă asupra bunului, pentru că transferul proprietăţii se produce în mod automat în momentul încheierii valabile a contractului. În acest sens, art. 1.674 C. civ. prevede: „Cu ex- cepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă”. Bunăoară, în cazul unui bun mobil individual determinat vânză- torul transmite cumpărătorului proprietatea din chiar momentul realizării acordului de voinţă; b) există cazuri în care vânzătorul „se obligă să transmită cumpă- rătorului proprietatea unui bun”. De exemplu, în cazul bunurilor de gen, vânzătorul trebuie să individualizeze aceste bunuri prin predare, numărare, cântărire, măsurare etc. Tot astfel, în cazul unui bun viitor (de pildă, un apartament dintr-un bloc ce urmează a se construi), cumpărătorul nu poate dobândi proprietatea decât după ce vânzătorul a realizat bunul respectiv, în stare de a fi predat; c) cumpărătorul are drept obligaţie principală pe aceea de a plăti preţul. Fără preţ nu există vânzare. După cum vom vedea1, stabilirea preţului în bani este de esenţa vânzării; 1 A se vedea infra, nr. 19. 16 Tratat de drept civil. Contracte speciale d) de regulă, prin contractul de vânzare se transmite de la vânzător la cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun. Însă va fi calificat drept vânzare şi contractul prin care, în schimbul unui preţ, se transmite un alt drept decât dreptul de proprietate, fiindcă transmiterea proprietăţii nu este de esenţa, ci numai de natura contractului de vânzare; e) poate fi transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Acesta poate fi: i) dreptul de superficie1. Astfel, potrivit art. 695 alin. (4) C. civ., titularul dreptului de superficie poate dispune în mod liber de dreptul său, însă, cât timp construcţia există, dreptul de folosinţă asupra terenului se poate înstră- ina ori ipoteca numai odată cu dreptul de proprietate asupra construcţiei; ii) dreptul de uzufruct2. Potrivit art. 714 alin. (1) C. civ., „În absenţa unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispoziţiile în materie de carte funciară fiind aplicabile”3; iii) în ceea ce priveşte dreptul de servitute, acesta nu va putea fi vândut separat, ci poate fi transmis numai odată cu dreptul de proprietate ce poartă asupra fondului dominant, chiar dacă nu s-a făcut o menţiune expresă în acest sens în contractul de vânzare4; f) pot fi transmise prin vânzare şi alte drepturi: i) dreptul special de folosinţă asupra terenurilor situate în intravilan conferit de art. II din Titlul II al O.U.G. nr. 184/20025; 1 Cu privire la problematica dreptului de superficie, a se vedea: C. Alunaru, Noi aspecte teoretice şi practice ale dreptului de superficie, în Dreptul nr. 5-6/1993, pp. 65-73; C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, pp. 256-265; V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013, pp. 259-267. 2 Pentru amănunte, a se vedea: C. Bîrsan, op. cit., pp. 265-285; V. Stoica, op. cit., pp. 229-244. 3 Potrivit art. 70 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, „Dispoziţiile art. 714 din Codul civil se aplică indiferent de data constituirii uzufructului. În cazul uzufructului constituit prin convenţie încheiată anterior intrării în vigoare a Codului civil, acesta este şi rămâne incesibil, mai puţin în cazul în care părţile convin altfel”. 4 A se vedea V. Stoica, op. cit., p. 251. 5 Publicată în M. Of. nr. 929 din 18 decembrie 2002 şi aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 48/2004 (publicată în M. Of. nr. 262 din 25 martie 2004). Potrivit art. II alin. (1) din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002, „Cetăţenii străini şi apatrizii care au Capitolul I. Contractul de vânzare 17 ii) dreptul de ipotecă1; iii) un drept de creanţă2; iv) un drept din domeniul proprietăţii intelectuale3; calitatea de persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localităţilor, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosinţă special care conferă titularului drepturile şi obligaţiile conferite de lege pro- prietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie”. Acest drept special de folosinţă poate fi înstrăinat prin vânzare, iar potrivit art. II alin. (3), dacă „terţ dobânditor al dreptului de folosinţă este cetăţean român sau persoană juridică română, dreptul de folosinţă astfel dobândit se converteşte în drept de proprietate”. A se vedea, pentru detalii, C. Roşu, Discuţii în legătură cu dreptul de folosinţă special prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, în Dreptul nr. 6/2003, pp. 130-138. 1 Potrivit art. 2.358 C. civ., „(1) Dreptul de ipotecă sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanţa pe care o garantează numai atunci când suma pentru care este constituită ipoteca este determinată în actul constitutiv. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), cesiunea se face prin act încheiat în formă scrisă între creditorul ipotecar cedent şi creditorul cesionar, cu înştiinţarea debitorului. (3) Dispoziţiile în materie de carte funciară sau, după caz, cele care privesc opozabilitatea faţă de terţi a ipotecii mobiliare rămân aplicabile”. De asemenea, art. 2.427 alin. (1) C. civ. prevede: „Creditorul ipotecar poate ceda unui creditor chirografar ipoteca creanţei sale ipotecare”. Evident, avem în vedere cedarea dreptului de ipotecă în schimbul unei sume de bani, pentru că altfel nu poate fi vorba de un contract de vânzare. A se vedea şi R. Rizoiu, Contractul de ipotecă în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp. 455. 2 Potrivit art. 1.566 alin. (1) C. civ., „Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ”, iar art. 1.567 alin. (3) dispune că, „Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cum- părare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operaţiune juridică în cadrul căreia părţile au convenit să se execute prestaţia constând în transmiterea unei creanţe”. Pentru cesiunea de creanţă în sistemul noului Cod civil, a se vedea L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Curs de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp. 463-478. 3 Regulile speciale privind cesiunea drepturilor patrimoniale de autor şi regulile speciale privind transmiterea drepturilor din domeniul proprietăţii industriale (dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului, drepturile ce decurg din brevet, din certificatul de înregistrare a unui desen sau model, drepturile asupra mărcii etc.) se analizează la materia Dreptul proprietăţii intelectuale. Pentru contractul de cesiune de brevet de invenţie, a se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Invenţia. Inovaţia, Universitatea din Bucureşti, 1987, p. 196 şi urm., iar pentru contractul de cesiune de marcă, a se vedea R. Popescu, R. Dincă, Cesiunea de marcă, în PR nr. 4/2002, p. 194 şi urm. 18 Tratat de drept civil. Contracte speciale v) drepturi asupra unei universalităţi care cuprinde nu numai drepturi, ci şi datorii (vânzarea unei moşteniri)1. Nu pot fi înstrăinate prin vânzare drepturile nepatrimoniale2 şi cele patrimoniale care au un caracter strict personal (dreptul real de uz, dreptul de abitaţie3 etc.) sau care sunt prevăzute de lege ori sunt contractate (sau constituite prin acte unilaterale) intuitu personae (de exemplu, dreptul de întreţinere – indiferent că îşi are izvorul în lege, în testament sau în contractul de întreţinere –, dreptul la pensie). 2. Caractere juridice. Vânzarea este un contract sinalagmatic (bila- teral), cu titlu oneros, în principiu comutativ, în principiu consensual şi translativ de drepturi. 2.1. Vânzarea este un contract esenţialmente sinalagmatic (bilateral), deoarece, prin încheierea sa, dă naştere la obligaţii reciproce şi interde- pendente între părţile contractante. Vânzătorul are, în principal, obligaţiile 1 Prin vânzarea unei moşteniri se înţelege transmiterea, în schimbul unei sume de bani, a dreptului de a culege o moştenire deschisă sau o cotă din aceasta. A se vedea art. 1.747-1.753 C. civ. (infra, nr. 64-65). 2 De exemplu, nu pot fi vândute dreptul la viaţă, la sănătate, la nume, la domiciliu. Tot astfel, nu pot fi înstrăinate prin vânzare drepturile nepatrimoniale (morale) de autor. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 8/1996 privind uploads/Litterature/ tratat-de-drept-civil-contracte-speciale-editia-a-v-a-actualizata-si-completata-vol-i-vanzarea-schimbul.pdf

Tags
littérature dreptul poate drept contractul potrivit
Documents similaires
  • 21
  • 0
  • 0
Afficher les détails des licences
Licence et utilisation
Gratuit pour un usage personnel Attribution requise
Partager