Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

editorial document 2013 3 (61) 1 Î mplinirea a 100 de ani de la apariţia pr

editorial document 2013 3 (61) 1 Î mplinirea a 100 de ani de la apariţia primei Legi de organizare a aeronauticii militare este un moment important în viaţa noastră și, în același timp, de cinstire a tradiţiei Forţelor Aeriene Române. Începuturile aeronauticii sunt marcate de nume ca Traian Vuia, Aurel Vlaicu sau Henri Coandă, care au dat României prestigiu și inovaţie. Aceștia, prin invenţiile create, au oferit o nouă viziune aeronauticii militare și au creat perspectivele Forţelor Aeriene Române. Istoria și faptele petrecute în trecut au dovedit deosebita importanţă a aeronauticii militare și a armelor conexe care alcătuiesc în prezent Forţele Aeriene Române, în conflagraţiile mondiale, în exerciţiile și misiunile multinaţionale și naţionale, atât în scopuri militare, cât și civile. Forţele Aeriene s-au dovedit a fi o entitate absolut necesară în procesul de evoluţie al armatei, iar eforturile depuse de militarii dedicaţi apărării spaţiului aerian naţional s-au ridicat la înălţimea așteptărilor acestui domeniu de elită, cu rol decisiv pe scena strategică mondială, în operaţii conduse de Alianţa Nord-Atlantică, Uniunea Europeană și Organizaţia Naţiunilor Unite. Militarii români s-au implicat nemijlocit în dezamorsarea zonelor fierbinţi de pe glob și au demonstrat că integritatea noastră în structurile euroatlantice nu a fost întâmplătoare, ci o consecinţă a muncii și a perseverenţei în timp. Datorită lor, România a devenit un aliat de încredere și un partener important al statelor membre NATO. Am convingerea că vor fi foarte mulţi tineri care se vor îndrepta către această carieră și care vor dori să facă parte din structurile forţelor aeriene. Important este însă să împrumute caracterul, seriozitatea și ţinuta profesiei pe care și-au ales-o și, mai mult decât atât, să înţeleagă că responsabilitatea lor este din ce în ce mai mare. Astăzi, la ceas aniversar, să aducem un omagiu tuturor eroilor aerului care s-au jertfit, și celor care au contribuit la prosperitatea și longevitatea acestei arme. De asemenea, îi felicit pe cei ce slujesc astăzi cu mândrie în Forţele Aeriene Române. Ministrul Apărării Naţionale Mircea Dușa M E S A J U L MINISTRULUI APĂRĂRII NAŢIONALE TRANSMIS CU OCAZIA ANIVERSĂRII CENTENARULUI AERONAUTICII MILITARE ROMÂNE 3 (61) 2013 document 2 studii/documente S ocietatea și autorităţile militare române au fost receptive la conţinutul lucrărilor cu tematică aeronautică elaborate în ţară la începutul secolului al XX-lea, apreciind experienţele făcute de inventatorii George Beiu, Henri August, Corneliu Marinescu, Nicolae Saru-Ionescu, Ion Paulat, Grigore Brișcu, Ion Tăbărici sau Tache Brumărescu, care au proiectat și realizat aparate de zbor, astfel că, zorii aviaţiei militare au început să mijească mai curând decât în alte ţări din apusul Europei. Zborul inginerului aviator Aurel Vlaicu din 17 iunie 1910, cu avionul „Vlaicu nr. 1” model 1910 construit la Arsenalul Armatei din fondurile Ministerului de Război, marca începuturile aviaţiei militare în România; armata naţională avea astfel în doare un avion militar conceput de un inginer român și realizat integral în ţară, ing. Aurel Vlaicu devenind primul pilot militar al ţării1. I s t o r i c u l englez Michael J.H. Taylor, nota într-o lucrare: În anul 1910 s-a înfiinţat aviaţia militară română, fiind una dintre naţiunile care au adoptat aviaţia în scopuri militare. Aviaţia română a participat, cu mult succes, la campaniile din anii Primului Război Mondial 2. O comisie militară formată din generalul adjutant inginer George Georgescu, colonelul Dumitru Iliescu și căpitanul C.I. Negrei au întocmit un raport care a fost trimis Ministerului de Război. Documentul sublinia printre altele, faptul că: … Meritul aviatorului Vlaicu era dat că, fără școală de pilotaj și fără a mai fi zburat, acesta a reușit de prima dată a executa zboruri ca aviatorii cei mai renumiţi…, aceasta probează că aparatul l-a ajutat mult în succes, prin stabilitatea lui și calităţile de simplitate de manevră. Credem că acest aeroplan poate deveni un preţios aparat de recunoaștere, adică foarte util armatei…3. Fenomenul aeronautic care s-a dezvoltat în România în primul deceniu al secolului XX, a determinat ministrul de Război să trimită la Școala de Pilotaj a primilor ofiţeri-elevi. Iniţiativa înfiinţării unei astfel de școli a avut-o avocatul bârlădean Mihail Cerchez, care, în ziua de 20 noiembrie 1909, a înregistrat, la Tribunalul de Ilfov, Actul constitutiv nr. 2931/1909, denumit Contract de societate între Mihail Cerchez și alte 29 de persoane. Documentul încheiat între avocat și statul român urmărea să pună în aplicare scopul urmărit de societatea pe acţiuni: exploatarea locomoţiunii aeriene sub toate formele. Mihail Cerchez participa în cadrul Societăţii ,,Aerodromul Cerchez et. Co” cu 50.000 lei, iar ceilalţi asociaţi cu câte 5.000 lei fiecare4. În vara anului 1910, la Chitila, s-a amenajat un adevărat complex aeronautic ce cuprindea un aerodrom cu cinci hangare, o școală de pilotaj, clădiri pentru personalul de deservire al aerodromului, săli de specialitate, două tribune pentru public și ateliere dotate cu mașini și utilaje necesare reparării și construirii avioanelor în serie. Aceste ateliere, împreună cu Arsenalul Armatei, au constituit nucleul viitoarei industriei aeronautice din România. Pentru învăţarea pilotajului, Mihail Cerchez a cumpărat din Franţa: un avion „Wright”, un „Farman” model 1909 („Farman III”) și un avion, „Demoiselle”, fără motor, pentru a fi folosit pentru antrenarea viitorilor piloţi militari și civili care urmau școala de zbor. Pentru avionul „Farman III”, Mihail Cerchez a c u m p ă r a t licenţa necesară fabricării lui în serie. Primi piloţi angajaţi au fost basarabeanul Nicolae Costin pentru „Farman III”, Robert Catargi care știa să piloteze avionul „Wright”, iar din Franţa, au fost angajaţi piloţii-instructori: Guillemin, Charles Viallard, ulterior Michel Molla și Louis Martinex- Rex5. În Memoriul nr. 02327 din 11 iunie 1910, adresat generalului Grigore Crăiniceanu, avocatul Mihail Cerchez propunea construirea pentru armata ţării a unor avioane, atâtea de câte avea nevoie, care puteau fi livrate la trei luni după lansarea comenzii, preţul unui avion „Farman III” fiind de 30.000 lei exemplarul. Pregătirea viitorilor piloţi militari putea începe la 1 iulie 1910, Ministerul de Război urmând să plătească pentru fiecare elev-pilot suma de 2.500 lei. Maiorul Ion Macri din Batalionul nr. 2 Pionieri a vizitat Complexul aeronautic de la Chitila, prezentând un raport Inspectoratului General al Geniului, prin care era de acord cu trimiterea primilor ofiţeri care să înveţe tehnica pilotajului la Școala de Zbor, precum și a unor specialiști militari (mecanici, tinichigii, tâmplari) ce urmau să lucreze în atelierele de reparaţii și la fabricarea avioanelor sub conducerea mecanicului Nichita Pașeff, specializat în Franţa. În urma acestui raport favorabil, Ministerul de Război a aprobat detașarea primilor ofiţeri-elevi voluntari la Chitila DIN ISTORIA ARIPILOR ROMÂNEŞTI – 1910-1916 – Prof. univ. Dr. Valeriu AVRAM 1910. Avion „Wright“ biplan de şcoală studii/documente document 2013 3 (61) 3 pentru a învăţa tehnica pilotajului în vederea brevetării lor ca piloţi militari. Se impunea această măsură, întrucât Armata Română, avea deja în dotare avionul militar „Vlaicu nr. 1 - model 1910”, pilotat chiar de inventatorul său, care, pe baza unui contract, devenise primul pilot al armatei plătit cu o leafă de 300 lei, echivalentă cu aceea a unui ofiţer. La 15/28 august 1910, generalul Grigore Crăiniceanu, ministrul de Război, făcea cunoscut Direcţiei 4 Geniu că, prin Ordinul nr. 4938 a aprobat suma de 6.000 lei pentru cumpărarea unui avion „Bleriot XI” cu motor „Anzani” de 28 C.P. de la prinţul George Valentin Bibescu. S-au plătit numai 3.000 lei lui A. Prager, coproprietar al avionului, prinţul G.V. Bibescu renunţând la suma ce-i revenea, partea sa reprezentând o donaţie pentru Ministerul de Război. Manevrele militare din toamna anului 1910 i-au adus consacrarea deplină ing. Aurel Vlaicu și avionului său. Conducerea Statului Major General a propus și participarea aviaţiei în cadrul aplicaţiilor ce urmau să se desfășoare în sudul ţării, în Oltenia. În dimineaţa zilei de 14/27 septembrie 1910, pe o vreme mohorâtă și un vânt puternic, Aurel Vlaicu a decolat de la Slatina, plecând în zbor spre Piatra Olt, unde se afla Comandamentul Manevrelor. După 35 de minute de zbor, a aterizat în condiţii normale și a predat prinţului Ferdinand, moștenitorul tronului, un plic oficial, de faţă fiind prim- ministrul Ion I.C. Brătianu, ministrul de Război, principii Carol, Frederich Viktor și Francisc Josef de Hohenzollern. Reușita acestui zbor în slujba Armatei Române a produs o puternică impresie în rândul comandanţilor militari și a societăţii civile; presa vremii a comentat pe larg această misiune aeriană. Prin zborul lui Aurel Vlaicu, România devenea a doua ţară în lume, după Franţa, care folosea avionul în timpul unor manevre militare. Generalul Grigore Crăiniceanu, ministrul de Război, a apreciat în mod deosebit acest zbor executat în folosul armatei. Adresându-se inginerului aviator Aurel Vlaicu, ministrul i-a comunicat faptul că … În urma dovezilor pe care le-ai făcut cu aeroplanul, Consiliul de Miniștri a aprobat raportul meu (nr. 6299/1910) și-ţi dă o recompensă de 50.000 lei. Într-adevăr, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1369/1910, inventatorul Aurel Vlaicu primea această importantă sumă, în schimb ceda Ministerului de Război dreptul de a construi avionul său în oricâte exemplare ar voi6. Înfiinţarea Aviaţiei Militare Române Zborul inginerului aviator Aurel Vlaicu la manevrele militare din toamna anului 1910, a demonstrat rolul pe care aviaţia urma să-l aibă în cazul unor conflicte militare. uploads/Voyage/ revista-061-2013-pdf.pdf