Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

LUDOVIC AL XIV- LEA LUDOVIC AU QUATRIÈME SIÈCLE Ludovic au quatrieme siècle né

LUDOVIC AL XIV- LEA LUDOVIC AU QUATRIÈME SIÈCLE Ludovic au quatrieme siècle né le 5 septembre 1638(mille six cent trente-huit ) au château Neuf de Saint-Germain-en-Laye et mort le 1er septembre 1715(mille sept cent quinze) à Versailles, est un roi de France et de Navarre. Son règne s'étend du 14(quatorze) mai 1643(mille six cent quarante-trois ) — sous la régence de sa mère Anne d'Autriche jusqu'au 7 septembre 1651(mille six cent cinquante-et-un)— à sa mort en 1715(mille sept cent cinquante-et- un). Son règne de 72( soixante-douze) ans est l'un des plus longs de l'histoire d'Europe et le plus long de l'histoire de France. Né Louis, surnommé « Dieudonné », il monte sur le trône de France au décès de son père, Louis XIII(au quatrieme siècle), quelques mois avant son cinquième anniversaire. Il devient ainsi le 64e (soixante-quatre) roi de France, le 44e quarante-quatre) roi de Navarre et le troisième roi de France issu de la dynastie des Bourbons. S'il n'aime guère que son principal ministre d'État, Colbert, fasse référence à Richelieu, ministre de Louis XIII (au quatrieme siècle) et partisan intransigeant de l'autorité royale, il s'inscrit néanmoins dans son projet de construction séculaire d'un absolutisme de droit divin. Usuellement, son règne est divisé en trois parties : la période de sa minorité, troublée par la Fronde, de 1648(mille six cent quarante-huit) à 1653(mille six cent cinquante-trois), durant laquelle sa mère et le cardinal Mazarin gouvernent ; la période allant de la mort de Mazarin, en 1661(mille six cent soixante-et-un), au début des années 1680(mille six cent quatre-vingts), pendant laquelle le roi gouverne en arbitrant entre les grands ministres ; la période allant du début des années 1680(mille six cent quatre-vingts) à sa mort, où le roi gouverne de plus en plus personnellement, notamment après la mort de Colbert, en 1683(mille six cent quatre-vingt-trois), puis de Louvois, en 1691(mille six cent quatre-vingt-onze ). Cette période est aussi marquée par un retour du roi à la religion, notamment sous l'influence de sa seconde femme, Madame de Maintenon. Son règne marque la fin des grandes révoltes nobiliaires, parlementaires, protestantes et paysannes qui avaient marqué les décennies précédentes. Le monarque impose l'obéissance à tous les ordres et contrôle les courants d'opinion (y compris littéraires ou religieux) de façon plus prudente que Richelieu. La France est, pendant son règne, le pays le plus peuplé d'Europe, ce qui lui confère une certaine puissance d'autant que, jusque dans les années 1670 (mille six cent quatre-vingt-onze) , l'économie se porte bien grâce notamment au dynamisme économique du pays et à des finances publiques en ordre. Par la diplomatie et la guerre, Louis XIV(au quatrieme siècle) affirme sa puissance en particulier contre les Habsbourg. Sa politique du « pré carré » cherche à agrandir et rationaliser les frontières du pays, protégée par la « ceinture de fer » de Vauban, qui fortifie les villes conquises. Cette action lui permet de donner à la France des frontières approchant celles de l'ère contemporaine, avec l'annexion du Roussillon, de la Franche-Comté, de Lille, de l'Alsace et de Strasbourg. Toutefois, les guerres pèsent sur les finances publiques et Louis XIV(au quatrieme siècle) s'attire la méfiance des autres pays européens, qui s'allient souvent à la fin de son règne pour contrer sa puissance. C'est aussi le moment où, après la Glorieuse Révolution, l'Angleterre commence à affirmer sa puissance, notamment maritime et économique, sous le règne d'un adversaire déterminé de Louis XIV( au quatrieme siècle), Guillaume d'Orange. Ludovic al XIV- lea s-a născut la 5 septembrie 1638 (o mie șase sute treizeci și opt) la Château Neuf din Saint-Germain-en-Laye și a murit la 1 septembrie 1715 (o mie șapte sute cincisprezece) la Versailles, este un rege al Franței și al Navarra. Domnia sa se prelungește din 14 mai (paisprezece) 1643 (o mie șase sute patruzeci și trei) - sub regența mamei sale Anne a Austriei până la 7 septembrie 1651 (o mie șase sute cincizeci și unu) - până a murit în 1715 (o mie șapte sute cincizeci și unu). Domnia sa de 72 (șaptezeci și doi de ani) este una dintre cele mai lungi din istoria Europei și cea mai lungă din istoria Franței. Născut Louis, supranumit „Dieudonné”, a urcat pe tronul Franței la moartea tatălui său, Louis XIII (în secolul al patrulea), cu câteva luni înainte de a cincea zi de naștere. El devine astfel al 64-lea (șaizeci și patru) rege al Franței, al 44-lea patruzeci și patru) rege al Navariei și al treilea rege al Franței din dinastia Bourbon. Dacă nu-i place că principalul său ministru de stat, Colbert, se referă la Richelieu, ministrul lui Ludovic al XIII-lea (în secolul al IV-lea) și susținător fără compromis al autorității regale, totuși se subscrie la proiectul său de construcție secularismul unui absolutism al dreptului divin. De obicei, domnia sa este împărțită în trei părți: perioada minorității sale, tulburată de Fronde, de la 1648 (o mie șase sute patruzeci și opt) până la 1653 (o mie șase sute cincizeci și trei), timp în care mama sa și cardinalul Mazarin guverna; perioada de la moartea lui Mazarin în 1661 (o mie șase sute șaizeci și unu) până la începutul anilor 1680 (o mie șase sute optzeci), timp în care regele a guvernat prin arbitraj între marii miniștri; perioada de la începutul anilor 1680 (o mie șase sute optzeci) până la moartea sa, unde regele a guvernat din ce în ce mai personal, mai ales după moartea lui Colbert, în 1683 (o mie șase sute optzeci și trei), apoi de la Louvois, în 1691 (o mie șase sute nouăzeci și unu). Această perioadă a fost marcată și de întoarcerea regelui la religie, în special sub influența celei de-a doua soții a sa, Madame de Maintenon. Domnia sa marchează sfârșitul marilor revolte nobiliare, parlamentare, protestante și țărănești care au marcat deceniile precedente. Monarhul impune ascultare de toate ordinele și controlează curentele de opinie (inclusiv literare sau religioase) într-un mod mai prudent decât Richelieu. Franța este, în timpul domniei sale, cea mai populată țară din Europa, care îi conferă o anumită putere mai ales că, până în anii 1670 (o mie șase sute nouăzeci și una), economia mulțumesc în special dinamismului economic al țării și finanțelor publice ordonate. Prin diplomație și război, Ludovic al XIV-lea (în secolul al IV-lea) și-a afirmat puterea în special împotriva Habsburgilor. Politica sa „pre-pătrată” urmărește să extindă și să raționalizeze granițele țării, protejate de „centura de fier” din Vauban, care fortifică orașele cucerite. Această acțiune îi permite să ofere Franței frontiere care se apropie de cele din epoca contemporană, odată cu anexarea Roussillon, Franche-Comté, Lille, Alsacia și Strasbourg. Cu toate acestea, războaiele au cântărit pe finanțele publice și Ludovic al XIV-lea (în secolul al IV-lea) a atras neîncrederea din partea altor țări europene, care adesea au unit forțele la sfârșitul domniei sale pentru a-și contracara puterea. A fost și perioada în care, după Glorioasa Revoluție, Anglia a început să-și afirme puterea, în special maritimă și economică, sub domnia unui hotărât adversar al lui Ludovic al XIV-lea (în secolul al IV-lea), William of Orange. uploads/Histoire/ ludovic-al-14-lea.pdf