Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

U N I V E R S I T A T E A DIN CLUJ « R E G E L E F E R D I N A N D I» S I B I U

U N I V E R S I T A T E A DIN CLUJ « R E G E L E F E R D I N A N D I» S I B I U DACOROMANIA BULETINUL « MUZEULUI LIMBII ROMÂNE » F O N D A T O R : SEXTIL PUŞCARIU MONITORUL OFICIAL Şl IMPRIMERIILE STATULUI I M Î R ţ M E R I A NAŢIONALĂ, B U C U R E Ş T I 1941 NICOLAE DRĂGANU 1) (18.11 1 8 8 4 — 1 7 . X I I 1 9 3 9 ) Se împlinesc în zilele acestea douăzeci de ani, de când o mână de profesori ai Universităţii noastre ne adunam întâia oară ca să discutăm filologie. Din aceste întâlniri s'au născut şedinţele de marţi ale Muzeului Limbii Române, în care un Vasile Bogrea ne deprinsese cu scăpărările spiritului său de o neobişnuită vioiciune, un Constantin Diculescu ne purta prin vremurile întunecate ale invaziilor barbare şi un Gustav Kisch căuta să desluşească înţelesurile ascunse din numirile de localităţi ardelene. Unul după altul au plecat dintre noi câteşi trei, iar acum, tocmai când ne pregăteam să prăznuim două decenii delà întemeierea Muzeului, s'a năruit unul din cei mai puter nici stâlpi ai lui, Nicolae Drăganu. Apropiindu-ne cu sfială de cartea-mare unde însemnăm pe semenii noştri, mâna ne tremură când dăm să întoarcem fila pe care e scris numele celui ce ne-a părăsit tocmai pe când avea pe şantier câteva lucrări de proporţii impunătoare. Pentru noi, cei ce l-am cunoscut de aproape, figura lui Nicolae Drăganu nu se desprinde numai din opera-i masivă şi plină de erudiţie, cu stilul ei impersonal prin dorinţa de a păstra o cât mai severă obiec tivitate. El ne vorbea nouă prin ochii lui blânzi, prin privirea-i de o nespusă bunătate şi prin glasul lui, în ale cărui mlădieri se reflecta un suflet nobil şi capabil de mari elanuri. Fie-mi deci îngăduit ca în această comemorare făcută în faţa celor ce i-au fost aproape să ţes printre aprecieri despre opera care-i va J ) N e c r o l o g rostit la M u z e u l L i m b i i R o m â n e în şedinţa din 9 I a n . 1940. l 2 S E X T I L P U Ş C A R I U păstra numele pentru urmaşi, amintiri despre omul de o atât de mare distincţie sufletească, pe care contemporanii l-au preţuit atât de mult. Răsfoind colecţia de scrisori delà el, pe care o păstrez, găsesc mai întâi o carte poştală din 15 Februarie 1907. Cum la Cernăuţi Semi narul de limbă română, pe care-1 conduceam, căuta să se ţină la curent cu tot ce se publica în domeniul filologiei române, îi cerusem teza lui de doctorat despre Derivarea cu prefixe în limba română, scrisă în ungureşte x) şi greu de găsit în librării. în cartea poştală în care-mi anunţa trimiterea ei, mă întreba dacă n'ar fi bine s'o publice şi româ neşte, sau, în graiul său colorat cu expresii regional ardeleneşti : « plăti-mi-s'ar să public modestul meu studiu în româneşte ? ». Aşa au început raporturile între noi, acum treizeci şi trei de ani. A doua scrisoare e din 1910. îmi scrie că a găsit la bibliofilul năsăudean Marţian un manuscris deosebit de interesant. L-am în demnat să-1 studieze şi să-1 publice la Academia Română, unde a apărut la 1914 2). Cu acest studiu tânărul profesor delà liceul din Năsăud păşea întâia oară pe un drum pe care avea să-1 urmeze în tot cursul vieţii sale, şi după ce, în ultimul sfert de veac, preocupările de ordin linguistic au îndepărtat tot mai mult pe învăţaţi delà munca răbdurie a editării de texte vechi. Nicolae Drăganu, un îndrăgostit al scrisului bătrânesc, şi-a păstrat nescăzut interesul pentru munca conştiincioasă de filolog, mulţumit să îmbogăţească listele de forme vechi şi de cuvinte ieşite din uz şi să desluşească după graiu, ortografie sau filigranele hârtiei, regiunea şi vremea când s'au scris fragmentele de manuscrise ce-i cădeau în mâni. Interesul istoricului literar, care căuta izvoarele şi urmărea copiile şi traducerile până la original, îl purta prin bibliotecile noastre provinciale bogate încă în surprize. Adesea venea, mai târziu, la şedinţele Muzeului Limbii Române, aşteptând ca pe ace să-i vină rândul şi să scoată din ghiozdanul doldora filele îngălbenite ale unui text cu rotacism sau cu păstrarea celei mai vechi redacţii a unei predici sau scrieri populare. Lista cărţilor vechi studiate sau menţionate de el e mare 3), iar cercetările întinse pe care *) A román szóösszetétel, B e s z t e r c z e , 1906. 2) Două manuscrise v. hi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, B u c . 1914. 3 ) A m i n t i m pe cele publicate în Anuarul Institutului de Istorie Naţională din C l u j : Cea mai veche carte rákóczyand tipărită la Alba-Iulia, vol. I (1921—1922); Codicele pribeagului Gheorghe Ştefan, voevodul Moldovei, vol. I I I (1924—1925); N I C O L A E D R Ä G A N U 3 le-a făcut în legătură cu ele sunt de cel mai mare interes filologic şi istoric literar. Amintesc numai studiul despre Mihail Halici şi mişcarea calvină, publicat în vol. IV al Dacoromaniei (pp. 76—168) şi acum, în urmă, lucrarea lui de sinteză : Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie dès origines à la fin du XVIH-e siècle, din volumul La Transylvanie (pp. 599—665), Bue. 1938. Tot din 1910 e o scrisoare a lui, în care îmi comunică, pentru Dicţionarul Academiei, o listă de cuvinte regionale din satul lui natal, Zagra. între acestea pentru un cuvânt, deosebit de interesant, are şi o explicaţie ingenioasă. I-am confirmat prin forme din alte limbi romanice etimologia, pe care a şi publicat-o în Nr. 1 al « Transilva niei » din 1910. De aci înainte avea să urmeze o serie lungă de etimo logii, publicate mai ales după războiu, în Dacoromania, între care unele sunt adevărate descoperiri. Amintesc numai câteva, de origine latină, precum e acel sătul cince din Banat, cu sensul originar de « sătul ca o ploşniţă umflată de sânge », în care s'a păstrat lat. cimex, -icem « ploşniţă » (DR. I) ; termenul batjocoritor genate pentru « pi cioare », care e un derivat latin vulgar *genuata, din genu « genunche » (DR. III) ; salutul zotecuşte din regiunile apusene, în care se conservă deus te constet « Dumnezeu să te trăiască » (DR. I) ; cinioară a versu rilor populare, care redă pe cenae hora (DR. III) ; marin al descânte- celo#băbeşti, în care se continuă malignus latin (DR. IV) ş. a. Aceste etimologii ingenioase nu sunt roadele unei căutări răbdurii, ci ele sunt izbucniri ale unei intuiţii înăscute care se găseşte dincolo de metoda riguroasă urmată în cercetările sale filologice şi dovedesc, mai mult decât oricare alte lucrări ale sale, că Drăganu era un ager observator şi avea, când te aşteptai mai puţin, acele ingenioase aso ciaţii de idei, care îl ajutau să descopere zalele pierdute din lanţul ce leagă sensurile unui cuvânt în evoluţia lui de veacuri. Etimologia mult Un « Tatăl Nostru » unguresc scris cu litere chirilice, vol. I I I (1924—1925); Un nou exemplar din Mântuirea păcătoşilor, vol. I V (1926—1927); Un evangheliar românesc la 1552?, vol. V (1928—1930). — î n Dacoromania a p u b l i c a t : Catehisme luterane, vol. I I (1921—1922); Pagini de literatură veche, vol. I I I (1922—1923); Manuscrisul liceului grăniceresc « G. Coşbuc » din Năsăud şi săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti, vol. I I I (1922—1923); Despre ce Psaltire şi Liturghie vorbeşte Pavel Tordaşi la 1570?, vol. I V (1924—1926); Versuri vechi, vol. V (1927—1928); Un manuscris de apocrif religios ardelean din sec. al XV-lea ?, vol. I X (1936—38). 1 4 S E X T I L PUSCARIU discutatului lepăda e, în privinţa aceasta, mai ales, revelatoare (DR. VI, 295—297). Ca toţi oamenii care făceau ştiinţă în Ardeal, şi N. Drăganu găsi în revista « Asociaţiei » organul în care-şi putea publica lucrările. Tot în anul 1910 începe să publice în Transilvania voluminosul său studiu Asperităţi sintactice. Apăruse de curând lucrarea de etnopsihologie a lui W. Wundt. Ceea ce spunea la 1904 marele psiholog delà Leipzig despre limbă a produs o revizuire în concepţiile linguiştilor şi a impresionat în mare măsură pe tânărul învăţat delà Năsăud, care s'a apucat să studieze aşa numitele greşeli împotriva construcţiei grama ticale admisă în general ca normă. Unele din concepţiile sale delà 1910 şi le-a modificat cu timpul, căci de treizeci de ani încoace pro blemele de natură sintactică şi stilistică au preocupat în foarte mare măsură pe linguisti şi au deschis perspective cu totul nouă. Dar cel ce reciteşte lucrarea lui Drăganu din tinereţe, descopere la acest linguist cu o temeinică cultură clasică toate calităţile lui de fin analist al gân dirii exprimate prin fraze, aplecarea lui firească uploads/Litterature/ evolutie-vocativ-pdf 1 .pdf