Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

U n i v e r s i t a t e a d i n B u c u r e ş t i F a c u l t a t e a d e L i t

U n i v e r s i t a t e a d i n B u c u r e ş t i F a c u l t a t e a d e L i t e r e D e p a r t a me n t u l d e Ş t i i n ţ e a l e C o mu n i c ă r i i S p e c i a l i z a r e a C o mu n i c a r e ş i Ma n a g e me n t u l r e s u r s e l o r U ma n e G h i d p e n t r u r e d a c t a r e a l u c r ă r i i d e l i c e n ţ ă I u n i e 2 0 1 3 Cuprins Coordonatori Tematica examenului de licenţă Structura formală a lucrării de licenţă Tehnoredactare Exemplu de pagină de titlu Exemplu de cuprins Corpul lucrării Referinţele Bibliografia Structura formală a lucrării de licenţă 1. Pagină de titlu; 2. Cuprins; 3. Corpul lucrării (argument-capitole-concluzii); 4. Bibliografie. 5. Anexe Număr minim de pagini – 55. Tehnoredactare Tipul documentului: word 97 – 2003.doc. Formatul paginii (paper size): A4 Indentarea: first line, 1,27 cm, Font: TIMES NEW ROMAN; Corp literă: 12 pentru text, 10 pentru notele de subsol, 14 pentru titlurile de capitol şi 12 pentru titlurile de subcapitol; Spaţiere: 1.5 rânduri pentru text, 1 rând pentru notele de subsol sau de final, 2 rânduri pentru bibliografie; Aliniere: justify pentru text, note şi bibliografie; Margini: sus-jos, dreapta: 2.5 cm, stânga: 3 cm Numerotarea paginilor: jos, centrat, cifre arabe. Pagina de titlu şi cuprinsul nu se numerotează. 1. Exemplu de pagină de titlu: UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE LITERE Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării Specializarea B i b l i o t e c o n o mi e ş i Ş t i i n ţ a I n f o r mă r i i (16pt) LUCRARE DE LICENŢĂ (24 pt) TITLUL LUCRĂRII (26pt) – STUDIU DE CAZ – (24 pt) COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Andrei Popescu (14pt) ABSOLVENT: Ioana Manea (14pt) Bucureşti 2013 2. Exemplu de cuprins: CUPRINS Argument........................................................................................ .....................................3 Capitolul 1. Titlul............................................................................................ .....................7 1.1. Subcapitolul 1.........................................................................................9 1.2. Subcapitolul 2.........................................................................................19 1.3. ..... Capitolul 2. Titlul 2.1.Subcapitolul 1 2.2.Subcapitolul 2 2.3...... Capitolul 3. Titlul 3.1. Subcapitolul 1 3.2. Subcapitolul 2 3.3...... Capitolul 4. Titlul 4.1. Subcapitolul 1 4.2. Subcapitolul 2 4.3...... Concluzii Bibliografie Anexe (dacă este cazul) 3. Corpul lucrării: Norme de tehnoredactare generală: Titlurile capitolelor – New Times Roman, corp 14, drepte, bold,centrat, separat cu un spaţiu de primul paragraf. Titlurile subcapitolelor - New Times Roman, corp 12, drepte, bold, aliniat la stânga, separat cu un spaţiu de primul paragraf. Primul rând al paragrafului se evidenţiază cu Tab. Paragrafele nu se separă prin spaţiu. Titlurile volumelor şi ale revistelor se scriu cu italic (nu cu bold) în corpul textului. Numele autorilor se scriu fără bold, fără italic. Citarea în corpul textului: Citatele se scriu cu litere drepte şi se evidenţiază prin ghilimele româneşti („”). Exemplu: Numindu-l „în fine poet, poet în toată puterea cuvântului”, Maiorescu stabileşte..... Dacă citatul cuprinde el însuşi o altă citare, aceasta din urmă se va evidenţia prin ghilimele franţuzeşti (« »). Exemplu: Pentru Compagnon, „suntem foarte departe de Mallarmé şi de operă ca monument, sau de Valéry, care nu se interesa decât de «opera însăşi, în calitate de lucru sensibil».” Orice lipsă din citat se evidenţiază prin croşete (puncte de suspensie între paranteze pătrate - [...]) Exemplu: În Prefaţă, E. Lovinescu explică: „Selectarea scriitorilor s-a făcut din consideraţii critice [...], dar şi pe motive de caracterizări ce depăşesc individualitatea [...]”. Punctuaţia originală a citatului se păstrează între ghilimele. Când citatul terminat prin punct este ultima parte a frazei, după ghilimele nu se mai pune punct. Următoarea frază se scrie cu majusculă. Exemplu: Bolintineanu scria: „Bătrânii noştri erau mai buni decât noi, mai români.” Aceasta nu înseamnă, însă, că eroul romanului său nu crede în forţa înnoirii. Dacă fraza continuă după citatul terminat în original prin punct, acesta din urmă se suprimă. Exemplu: Bolintineanu scria: „Bătrânii noştri erau mai buni decât noi, mai români”, ceea ce nu înseamnă, însă, că eroul romanului său nu crede în forţa înnoirii. Referinţele Referinţele trebuie redactate conform standardului ISO 690, respectiv ISO 690-2. Sistemul va fi respectat pe tot parcursul lucrării. Exemple: Monografie: (1) NUME, Prenume autor. Titlul cărţii. Loc de publicare: Editură, an, pagini. Capitol din volum sau studiu din volum: (2) NUME, Prenume autor. Titlul capitolului. În: NUME, Prenume coordonator. Titlul volumului. Locul publicării: Editură, an, pagini. Articol din publicaţie periodică: (3) NUME, Prenume autor. Titlul articolului. În: Titlul revistei, an editorial/volum, an calendaristic, număr, pagini. Resursă electronică: Se aplică regulile anterioare, la final menţionându-se URL-ul resursei. Se vor utiliza note de subsol sau note de final de capitol generate automat în word, folosind cifre arabe. Pentru simplificarea notelor sunt recomandate adnotări cu caracter internaţional, unele dintre ele abreviate: - Op.cit. – se foloseşte pentru a cita o singură lucrare a unui autor; prima oară trimiterea se face în întregime, iar a doua oară se foloseşte Op.cit. [pagina/paginile]; autorul şi lucrarea au mai fost menţionate anterior, dar până la referinţa bibliografică de faţă au fost intercalate alte lucrări ale unuia sau mai multor autori, dar nici o altă lucrare a aceluiaşi autor. - Loc.cit. – se foloseşte pentru a substitui datele de apariţie, atunci când lucrarea a mai fost citată, dar între cele 2 referinţe bibliografice sunt intercalate atât lucrări ale altor autori, cât şi 1 sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor. - Idem – se foloseşte în cazul în care autorul este acelaşi ca în nota precedentă, dar este citat cu altă lucrare; Idem substituie numele autorului: Idem. [titlul lucrării], [pagina/paginile]. - Ibidem – se foloseşte atunci când există trimiteri succesive la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare: Ibidem, [pagina/paginile]. - Apud – se foloseşte atunci când se citează un autor, deşi nu a fost studiat în mod direct şi s- a preluat o idee sau un citat din articolul respectiv, citind-o sau citindu-l în lucrarea altui autor. În această situaţie, lucrarea din poziţia 1 va fi cea a autorului la care s-a avut acces prin studierea lucrării care este menţionată după Apud = citat după sau prin intermediul... (ordinea cronologică a publicării lor). - Cf. (lat. confer) se foloseşte pentru a indica o comparaţie între paragrafe diferite de izvoare, între puncte de vedere diferite sau asemănătoare. Explicaţii însoţite de exemple pentru notele bibliografice: Notele bibliografice sunt plasate în subsolul paginilor sau grupate la sfârşitul secţiunii, capitolului ori documentului întocmit, dacă acesta s-a realizat pe baza unor surse de informare. Trimirea este exactă, facându-se corespondenţa între textul propriu-zis al lucrării (citate, idei preluate) şi subsolul paginii, sau, după caz, sfârşitul secţiunii ori documentului întocmit. 1. Nicolae Georgescu-Tistu. Bibliografia literară română. Bucureşti: Imprimeriile Statului, 1932, p. 64. 4. Dan Simonescu. Curs de teorie a bibliografiei. Bucureşti, 1976, p. 49. 5. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România: Cartea centenarului: (1867- 1967). Bucureşti: Editura Academiei, 1968, p. 39. 6. Ibidem, p. 76. – identitate de autor şi lucrare cu referinţa bibliografică imediat anterioară 7. Barbu Theodorescu. Istoria bibliografiei române. Bucureşti: Editura Enciclopedică Română, 1972, p. 39. 8. Louise-Noëlle Malclès. Manuel de bibliographie. 2e ed. Paris: P.U.F., 1969, p. 23. 9. Dumitru Muster. Bibliografie, bibliologie şi biblioteconomie. În: Hrisovul, 2, 1942, p. 110. 10. Ioachim Crăciun. O ştiinţă nouă. Bibliologia în învăţământul universitar din România: Lecţie de deschidere ţinută la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Cluj în ziua de 12 noiembrie 1932. Cluj: Tipografia „Cartea Românească”, 1933, p. 15. 11. Louise-Noëlle Malclès. Op.cit., p. 24. – autorul şi lucrarea au mai avut o menţionare anterioară, dar până la referinţa bibliografică de faţă au fost intercalate alte lucrări ale unuia sau mai multor autori, însă nici o altă lucrare a aceluiaşi autor. 13. Ibidem, p. 156. – identitate de autor şi lucrare cu referinţa bibliografică imediat anterioară 14. Doina Curticean. Timotei Cipariu şi bibliologia. În: Biblioteca şi cercetarea, 2, 1980, p.10-25. 15. Idem. Bibliografia literaturii române. Surse bibliografice. (II) În: Biblioteca şi cercetarea, 1997, p.6-10. – acelaşi autor cu cel din referinţa bibliografică imediat anterioară, dar altă lucrare a acestuia. 16. D Curticean, E. Pintea, D. Daisa. Bibliografia literaturii române: 1961-1965. Vol. 1-2. Cluj-Napoca, 1996-1997. 18. Ioachim Crăciun. Bibliografia la români. O încercare de bibliografie a bibliografiilor româneşti. Bucureşti: „Cartea Românească”, 1928, p.15. 17. Ibidem. – identitate de autor şi lucrare cu referinţa bibliografică imediat anterioară. 18. Jacqette Reboul. Du bon usage des bibliographies. Paris: Gauthier, 1973, p. 67. 19. Barbu Theodorescu. Op.cit., p. 88-89. - autorul şi lucrarea au mai avut o menţionare anterioară, dar până la referinţa bibliografică de faţă au fost intercalate alte lucrări ale unuia sau mai multor autori, însă nici o altă lucrare a aceluiaşi autor. 20. Ioachim uploads/Litterature/ ghid-licenta-sid.pdf