Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

TÂLCUIRE LA PSALMUL LIX 211 SF. MAXIM MÅRTURISITORUL TÂLCUIRE LA PSALMUL LIX* S

TÂLCUIRE LA PSALMUL LIX 211 SF. MAXIM MÅRTURISITORUL TÂLCUIRE LA PSALMUL LIX* Stadiul cercetärilor Primul care face câteva referiri la Expositio in Psalmum LIX [în continuare Ps LIX], cu ocazia reeditării textului original1 şi a traducerii lui în limba italiană, a fost Raf- faele Cantarella2. După o prezentare de patru pagini (XXXIV-XXXVII) a misticii Sf. Maxim Mărturisitorul, în care subliniază aspectul esenţial al acesteia, anume îndumnezeirea omului, enumerând apoi marile scrieri ascetice maximiene, la p. LVII face următoarele aprecieri despre Ps LIX: „Il presente commento al salmo LIX è un notevole saggio di ermineutica biblica, secondo quella tendenza allegorica, derivante dalla scuola antiochena, della quale lo stesso Massimo afferma la superiorità rispetto all’interpretazione letterale. In questo campo, più che in altri, ogni originalità era preclusa da una tradizione oramai stabilita, che Massimo segue. Onde lo sforzo, non sempre riuscito, di torcere ad un senso allegorico le parole del testo biblico: non senza l’ausilio, perfino, di qualche barlume di aritmologia, la tetrade ecc., derivante, attraverso il neoplatonismo, dalla dottrina pitagorica”3. Al doilea studiu, în ordine cronologică, este cel semnat de Polycarp Sherwood4. La p. 26, datează opera maximiană ca fiind scrisă în jurul anului 626, deci în perioada de * Materialul de faţă reprezintă un rezumat al tezei noastre de licenţă în Filologie Clasică, redactată sub îndrumarea ştiinţifică a lect. dr. Tudor Dinu, Universitatea din Bucureşti, iunie 2008. 1 Prima ediţie a Ps LIX a făcut-o François Combefis, în sec. al XVII-lea şi a fost ulterior prelua- tă, fără modificări, de către Jacques-Paul Migne în PG 90, 856-872, Paris, 1865. 2 Raffaele CANTARELLA, S. Massimo Confessore, La Mistagogia ed altri scritti, coll. Testi cristiani, Florenţa, 1931. 3 R. CANTARELLA, S. Massimo Confessore…, p. LVII. 4 Polycarp SHERWOOD, „An Annotated Date-List of the Works of Maximus the Confessor”, în: Studia Anselmiana, XXX (1952), pp. 1-64. IN SFINŢII PÃRINŢI AI BISERICII StTeol 3/2010, pp. 211-236 SF. MAXIM MARTURISITORUL 212 început a Sf. Maxim Mărturisitorul, în timpul şederii în mânăstirea din Cyzic, înainte de invazia arabilor, care l-au forţat să se refugieze în nordul Africii. Următorul care aminteş- te Tâlcuirea la Psalmul 59 este Mauritius Geerard5. Cum această lucrare este un catalog al tuturor operelor patristice de limbă greacă, autentice sau neautentice, nu cuprinde o analiză a comentariului Sf. Maxim Mărturisitorul la psalmul LIX. A patra referire, con- form bibliografiei sistematizate de Jean-Claude Larchet, îi aparţine lui P. Hauptmann6. Din păcate, nu am avut la îndemână acest articol. A cincea referire la scurta operă maximiană o face cercetătoare italiană Maria Luisa Gatti, într-o antologie a tuturor studii- lor dedicate Sf. Maxim Mărturisitorul7. Observaţiile sale nu completează decât foarte puţin pe cele ale lui Cantarella: „In questa breve opera Massimo interpreta il Salmo LIX secondo il meto- do allegorico, riferendo i verseti del testo alla virtù, all’ascesi, a Cristo, alla vita cristiana ed alla Chiesa, con numerose allusioni alla simbologia arit- mologica. L’allegoresi, che Massimo ritiene superiore all’interpretazione letterale, come l’anima è preminente rispetto al corpo, secondo Cantarella, obbliga l’esegeta ad uno schema prefissato, che ne soffoca l’originalità. In quest’opera del Confessore lo sforzo di piegare ad un senso allegorico le parole del testo biblico non si può dire sempre riuscito: in particolare, i singoli elementi sono molto disparati e disorganici; si avverte la mancanza di un disegno unitario dell’esegesi”. Cel mai dezvoltat studiu al scrierii Ps LIX este acela semnat de Peter Van Deun, care constituie Introducerea la ediţia critică a textului: Maximi Confessoris opuscula exegetica duo, Corpus christianorum, Series graeca 23, Leuven University Press, Turnhout-Brepols, 1991, pp. XIX-XXII; XXIII-LXXVII. Pe acesta îl vom urma şi noi în prezentarea de mai jos, completându-l cu analiza teologică a conţinutului. O astfel de analiză încă nu a fost realizată până în prezent. Sakales, în Introducerea la Ἑρμηνεία εἰς τὸν νθ΄ ψαλμόν, (Φιλοκαλία τῶν νηπτικῶν καὶ ἀσκητικῶν -14 Α), Tesalonic, 1992, p. 8, notează doar atât: „Τὸ τρίτο κείμενο εἶναι ἡ ἑρμηνεία στὸν ψαλμὸ 59, μιὰ κλασικοῦ χαρακτῆρος άναγογικὴ καὶ τοπολογικὴ ἐξήγησις, ὅπως τὸ συνηθίζει ὁ Μάξιμος”. În sfârşit, Jean-Claude Larchet, în monografia deja citată8, face o compilaţie a tu- turor observaţiilor cercetătorilor de mai sus: 5 Mauritius GEERARD, Clavis Patrum Graecorum (CPG) 7690, vol. III. A Cyrillo Alexandrino ad Iohannem Damascenum, cura et studio M. Geerard, coll. Corpus Christianorum, Clavis Patrum Graecorum qua optimae quaeque scriptorum Patrum Graecorum recensiones a primaevis saeculis ad octavum commode recluduntur, Turnhout, 1979, p. 432. 6 P. HAUPTMANN, „Maximus Confessor”, în: M. Greschat (ed.), Alte Kirche, vol. II, coll. Gestalten der Kirchengeschichte 2, Stuttgart/Berlin/Cologne/Mayence, 1984, p. 277. 7 Maria Luisa GATTI, Massimo il Confessore. Saggio di bibliografia generale ragionata e contributi per una ricostruzione scientifica del suo pensiero metafisico e religioso, Università Cattolica del Sacro Cuore, Milano, 1987, pp. 63-64. 8 Jean-Claude LARCHET, Saint Maxime le Confesseur (580-662), coll. Initiations aux Pères de l’Eglise, Cerf, Paris, 2003, pp. 58-59. TÂLCUIRE LA PSALMUL LIX 213 „Le Commentaire du psaume 59 est une oeuvre très brève, qui donne un bon exemple du type d’exégèse allégorique pratiqué par Maxime, où une grande place est faite à l’étymologie des noms propres. Son style s’apparente à celui des Questions à Thalassios, mais il a probablement été composé à la fin de 625 ou au début de 626. Le choix de ce psaume a peut-être été déterminé par le fait que le psalmiste demande à être libéré des misères de la guerre : or au printemps 626, les armées des Perses et des Avares menacent Constantinople. Le commentaire de Maxime traite surtout de la vie spirituelle et met l’accent sur le combat ascétique et les fins dernières. Il n’y a pas de structure d’ensemble dans ce commentaire analytique, qui prend l’un après l’autre les versets du psaume. Il s’agit d’une oeuvre mineure dont l’intérêt est secondaire”. Din cele de mai sus se poate trage concluzia că Ps LIX este o operă maximiană ce nu a fost încă analizată – şi în consecinţă nici „exploatată” – din punctul de vedere al conţinutului teologic. ObservaÆii cu privire la titlu În cea mai mare parte a manuscriselor, Ps LIX apare cu titlul ἑρμηνεία εἰς τὸν νθ΄ ψαλμόν. Există şi unele variaţii, dar ele sunt datorate opţiunilor personale ale copiş- tilor9. În ceea ce priveşte numele autorului, acesta este desemnat prin sintagma τοῦ αὐτοῦ, doar în puţine cazuri fiind amintit numele complet al Sf. Maxim Mărturisitorul. Ţinând cont de faptul că Ps LIX face parte din manuscrise în care sunt copiate şi alte opere ale Sfântului Maxim, este firească folosirea sintagmei de mai sus. Mai mult, nu există niciun dubiu că ea se referă la Sf. Maxim Mărturisitorul10. Petre Van Deun arată cu Ps LIX nu este adresat nimănui, în sensul că nici titlul, nici restul textului nu atestă numele vreunei persoane căreia Sf. Maxim Mărturisitorul să- i fi adresat această operă ca un răspuns la o eventuală întrebare. După acelaşi cercetător, Raffaele Cantarella s-a înşelat când a afirmat că Ps LIX este o scrisoare către Gheorghe, prefectul Africii, confundând Ps LIX cu prima scrisoare a Sfântului, adresată într-adevăr prefectului Africii11. Autenticitatea operei Conform tradiţiei manuscrise, nu există niciun dubiu asupra paternităţii maximiene: toate manuscrisele atribuie această operă exegetică Sfântului Maxim. Singurul contraargu- ment de critică externă, foarte slab de altfel, este faptul că Ps LIX nu este amintită de patri- arhul Fotie al Constantinopolului (815-897) în opera acestuia de istorie şi critică literară, 9 Peter VAN DEUN, Maximi confessoris opuscula exegetica duo: expositio in psalmum lix; expositio orationis dominicae, coll. Corpus christianorum, Series graeca 23, Leuven Univer- sity Press, Turnhout-Brepols, 1991, p. XIX. 10 P. VAN DEUN, Maximi Confessoris opuscula exegetica duo..., p. XIX. 11 P. VAN DEUN, Maximi Confessoris opuscula exegetica duo..., p. XIX. SF. MAXIM MARTURISITORUL 214 Myriobiblion sau Bibliotheca. Însă nici alte opere maximiene, a căror paternitate este certă, precum Mystagogia sau Questiones et dubia, nu sunt amintite de Fotie12. În ceea ce priveşte argumentele de critică internă, conţinutul Ps LIX nu ridică niciun dubiu asupra autenticităţii, fiind de certă filiaţie maximiană. Data scrierii Data scrierii rămâne până astăzi incertă. Cercetătorii au făcut diferite conjecturi în legătură cu aceasta. Cele mai de încredere sunt studiile lui Hans Urs von Balthasar şi Polycarp Sherwood. Hans Urs von Balthasar propune o datare „mai de la distanţă”. El împarte toate operele Sf. Maxim Mărturisitorul în două grupe: cele care fac aluzie la criza monergistă şi monotelită ar data după anul 633/634, deoarece în acest an Sf. Maxim se angajează în această polemică13, iar cele care nu fac nicio referire la respectivele discuţii dogmatice ar fi anterioare datei 633/634. Prin urmare, după von Balthasar, Ps LIX ar fi anterior datei 633/63414. Polycarp Sherwood încearcă să aprofundeze metoda lui von Balthasar. După pă- rerea sa, Ps LIX a fost scrisă pe la 626, la mânăstirea Sf. Gheorghe din Cyzic, pe care Sfântul Maxim a fost obligat să o părăsească din cauza unei campanii a perşilor şi a avari- lor15. El preia ideea lui Cantarella, conform căreia Sf. Maxim Mărturisitorul a comentat acest psalm chiar în anul 626, pentru că în el psalmistul cere Domnului să fie salvat de suferinţele războiului: în acest uploads/Litterature/ sf-maxim-psalm-stteol-2010-3.pdf