Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

TEZAURUL TOPONIMIC AL ROMÂNIEI. M O L D O V A Carte apărută cu sprijinul Academ

TEZAURUL TOPONIMIC AL ROMÂNIEI. M O L D O V A Carte apărută cu sprijinul Academiei Române Coordonatorul seriei MOLDOVA a TEZAURULUI TOPONIMIC AL ROMÂNIEI: DRAGOù MOLDOVANU profesor universitar (Iaúi) doctor în filologie Colectivul de autori: Daniela BUTNARU (A–C) cercetător útiinĠific III doctor în filologie Dinu MOSCAL (D–L) cercetător útiinĠific doctor în filologie Ana-Maria PRISACARU (M–R) cercetător útiinĠific doctor în filologie Vlad COJOCARU (S–Z) cercetător útiinĠific I doctor în filologie Scheme lexicografice, etimologii, revizia generală: Dragoú MOLDOVANU profesor universitar (Iaúi) doctor în filologie Tehnoredactor: Florentina Crucerescu ISBN: 978-606-714-005-7 vol. 2 978-606-714-006-4, vol. 2, partea 1 © Editura UniversităĠii „Alexandru Ioan Cuza”, 2014 700109 – Iaúi, str. Pinului, nr. 1A, tel. /fax: (0232) 314947 http://www. editura. uaic. ro e-mail: editura@uaic. ro EDITAT CU SPRIJINUL MINISTERULUI EDUCA܉IEI NA܉IONALE TEZAURUL TOPONIMIC AL ROMÂNIEI. M O L D O V A V o l u m u l I I MIC DICğIONAR TOPONIMIC AL MOLDOVEI STRUCTURAL ùI ETIMOLOGIC Partea 1 T O P O N I M E P E R S O N A L E Sub redacĠia Prof. univ. dr. Dragoú MOLDOVANU EDITURA UNIVERSITĂğII „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAùI – 2014 ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „ALEXANDRU PHILIPPIDE” – IAùI UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA܇I FACULTATEA DE LITERE Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României Tezaurul toponimic al României : Moldova / coord. Dragoú Moldovanu... - Iaúi: Editura UniversităĠii „Al. I. Cuza”, 1991- vol. Vol. 2: Mic dicĠionar toponimic al Moldovei (structural úi etimologic). Partea 1: Toponime personale / Daniela Butnaru, Dinu Moscal, Ana-Maria Prisăcaru, ... - 2014. - Bibliogr. - Index. – ISBN 978-606-714-006-4 I. Moldovanu, Dragoú (pref.) II. Butnaru, Daniela III. Moscal, Dinu IV. Prisăcaru, Ana-Maria 811.135.1'373.21:913(498.3) CUPRINS INTRODUCERE (Prof. univ. dr. Dragoú Moldovanu) ................................................... VII INTRODUCTION (traducere de Raluca Vârlan) ............................................................ XIX BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. XXXIII ABREVIERI ...................................... ............................................................................. LXVII MIC DICğIONAR TOPONIMIC AL MOLDOVEI (STRUCTURAL ùI ETIMOLOGIC) ............................................................................. 1 INDICE DE AFIXE ......................................................................................................... 459 INDICE ANTROPONIMIC ............................................................................................ 463 INTRODUCERE 1. [Premise] – S-a spus că toponimia „este, pe scurt, studiul etimologic al numelor de locuri” (SKOK, T.) úi că acest specific îi conferă un rol auxiliar în raport cu alte discipline lingvistice (istoria limbii, dialectologia, le- xicologia) sau nelingvistice (istoria úi geografia). Într-o comunicare la XIe Congrès International des Sciences Onomastiques, Sofia, 1972, intitulată Quelques prin- cipes du dictionnaire toponymique (publicată în ro- mână: MOLDOVANU, P.), susĠineam însă că „obiectul dicĠionarului nostru este toponimia «în sine úi pentru sine»; etimologia nu este un scop, ci doar un punct de plecare”. Prezentam atunci proiectul unui d i c Ġ i o n a r s t r u c t u r a l, care să grupeze toponimele în câmpuri toponimice. 1.1. Considerând că „în formele sale realizate, un dicĠionar este, indiferent de obiect, expresia practică completă a nivelului teoretic atins de o disciplină útiinĠifică” (ib. 73), ofeream atunci o primă expunere a teoriei câmpurilor toponimice, ilustrând-o cu schema unui articol complex. Teoria úi practica dicĠionarului structural s-au dezvoltat ulterior în timpul redactării DicĠionarului toponimic al bazinului superior al Moldovei (în curs de definitivare), fiind preluate, în linii mari, în lucrări similare ale colaboratorilor noútri, consacrate toponimiei din bazinul superior al Bârladului (Mircea Ciubotaru) úi din bazinul mijlociu al Trotuúului (Vlad Cojocaru), precum úi în câteva teze de doctorat, unele nepublicate (Puiu-Filip Filipescu, Toponimia văii Zeletinului, Iaúi, 1989), altele publicate (Mircea Ciubotaru, Oronimia úi hidronimia din bazinul superior al Bârladului, Iaúi, 2001, teză din 1996; Vlad Cojocaru, Toponimia văii mijlocii a Trotuúului. Dinamica structurilor toponimice, Iaúi, 2005, teză din 1998; Daniela Butnaru, Toponimia bazinului hidrografic al NeamĠului, Iaúi, 2011, teză din 2010). Toate aceste investigaĠii, desfăúurate de-a lungul câtorva decenii, dovedesc faptul că „structurarea toponimiei este mai amplă decât cea a lexicului comun, în sensul că rareori se pot afla toponime care să nu se încadreze într-o structură cu minimum doi termeni” (MOLDOVANU, T.C. 22). ExcepĠiile sunt puĠine: toponime minore, care nu desemnează obiecte de importanĠă socio-geografică recunoscută; nume vechi, care au dispărut de timpuriu, fiind substituite prin altele; nume oficiale, româneúti sau străine, nepotrivite cu sistemul popular de denominaĠie (pentru care vezi MOLDOVANU, I. LIV). Lăsând la o parte aceste excepĠii, am susĠinut că „descrierea câmpurilor constituie, după noi, obiectivul principal al lexicografiei toponimice, deoarece prin subordonările pe care acestea le implică, se pretează în mod special la un tratament lexicografic ierarhizat” (id. T.C. 22). 1.2. Micul dicĠionar toponimic al Moldovei, structural úi etimologic (MDTM) îúi propune să ofere o imagine asupra procedeelor de formare a toponimelor din Moldova, atât a celor româneúti, cât úi a celor străine, din cele mai vechi timpuri până astăzi, precum úi a modalităĠilor de integrare a lor în câmpuri toponimice. El are un c a r a c t e r s e l e c t i v, reĠinând un mic număr din inventarul enorm al toponimelor moldoveneúti. CondiĠia minimă a includerii lor în dicĠionar a fost aceea de a angaja în schemă úi un nume de localitate. Reluând vechea clasificare etimologică a lui Petar Skok, făcută după natura denotantului, am reĠinut într-un prim volum toponimele p e r s o n a l e (= formate de la nume de persoane), urmând ca un alt volum să fie consacrat toponimelor d e s c r i p t i v e (= formate de la apelative). Lexicografia toponimică europeană nu a produs încă dicĠionare structurale, ci are un caracter net intuitiv, dezvoltându-se ca simplu act mimetic al unor metode arhaice úi evitând în mod constant fructificarea unor rezultate teoretice. Se amestecă nonúalant informaĠii lingvistice úi paralingvistice, cum sunt cele privind situaĠia administrativ-teritorială a localităĠilor, lipsite de orice relevanĠă toponimică. Va trebui să recunoaútem úi faptul că nu toate dicĠionarele toponimice existente sunt úi etimologice, iar dacă sunt, ignoră de cele mai multe ori principiul motivării. E t i m o l o g i a unui toponim nu se reduce la descoperirea unei baze antroponimice sau lexicale, ci trebuie să justifice un raport între semnul lingvistic úi obiectul (socio-) geografic (MOLDOVANU, P. 75). Cele mai multe dicĠionare oferă etimologii lingvistice, identificând numele de persoană sau apelativul inclus în toponim; în ce ne priveúte, am uzat de o amplă documentare pentru a încerca să răspundem la întrebarea „de ce se cheamă (sau s-a chemat) aúa?” Este adevărat că nu întotdeauna acest lucru a fost posibil; dar aceasta este o limită a infor- maĠiei, iar nu a metodei de cercetare. 1.3. Microstructura lexicografică a MDTM are carac- teristicile unui d i c Ġ i o n a r g e n e r a l e x p l i c a t i v. El este un dicĠionar general prin faptul că, în limitele unei documentări inegale, abordează numele de locuri în toate manifestările lor lingvistice: fonetică, morfologie úi sintaxă. S-a avut în vedere aúa-numita difracĠie toponimică (C.A. Mastrelli), dată de coexistenĠa structurilor lingvistice simultane sub forma variantelor de nivel: diatopice (regionale, proprii graiurilor moldoveneúti úi munteneúti), diastratice (populare úi oficiale, incluzând în ultima categorie úi creaĠiile culte, ale geografilor) úi diacronice (coexistenĠa formelor vechi úi noi, relevată în mod explicit sau implicit, prin cronologia atestărilor). ConcurenĠa numelor a fost avută în vedere atât în plan intralingvistic (sinonime úi paronime, ultimele marcate prin indicaĠiile p. conf. „prin confuzie” úi atr. par. „atracĠii paronimice” la alineatul penultim), cât úi în – VIII – plan interlingvistic (calcuri, semicalcuri úi corespon- denĠe sau echivalenĠe, adică nume care presupun o dublă tradiĠie – cum îi spunea Gerhard Rohlfs –, apărute în condiĠii de bilingvism). La corespondenĠele străine s-a realizat o distincĠie suplimentară de nivel, precizându-se situaĠiile în care avem a face cu creaĠii populare sau realizate la nivelul cancelariilor úi stabilind impactul formelor oficiale străine asupra celor româneúti. Perspectiva abordării numelor de locuri este una foarte amplă, incluzând atât faza preconstitutivă a acestora, când ele sunt prefigurate de cvasi-definiĠii, conĠinând un verb (de exemplu „Drumul ce merge la Copou”, ulterior Drumul Copoului), cât úi cea posttoponimică, a patrionimelor (termen preluat de la Giandomenico Serra, pentru a circumscrie o specie a formaĠiilor deonomastice, desemnând „numele locuitorilor de la numele locului de origine”). În interiorul acestor limite s-a acordat o mare atenĠie sintaxei – complet ignorată în dicĠionarele toponimice – urmărindu-se formele de manifestare a numelor úi evoluĠia lor, printr-o abstractizare progresivă, de la sintagme la nume simple (de exemplu Mănăstirea lui Adam ĺ Mănăstirea Adam ĺ Adamul úi Mănăstirenii) sau de la perifraze la compuse („Mănăstirea unde este hramul Sfântul Prooroc Ilie” ĺ Mănăstirea de la Sfântul Ilie Proroc ĺ Mănăstirea lui Sfântul Ilie Proroc ĺ Mănăstirea Sfântului Ilie ĺ Mănăstirea Sântilie sau, cu entopicul subînĠeles, Sântilie). MDTM este úi un dicĠionar explicativ, deoarece depăúeúte condiĠia de simplă colecĠie de forme a altor dicĠionare de profil, operând distincĠii úi oferind explicaĠii pentru acestea. La nivel fonetic, prima dificultate care a trebuit învinsă a fost selectarea varian- telor autentice, relevante pentru pronunĠia numelor úi pentru schimbările suferite de aceasta în timp úi în spaĠiu. Atât repertoriile publicate până acum (TTRM, I1-4) cât úi bibliografia suplimentară consultată ne-au pus la dispoziĠie un evantai enorm de variante, care trebuiau triate uploads/Litterature/ mic-dictionar-toponimic-selectiv 1 .pdf