Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

SCL, LXV, 2014, nr. 1, Bucureşti, p. 1–152 BUCUREŞTI 5 1– LXV – 2014 APAR Calea

SCL, LXV, 2014, nr. 1, Bucureşti, p. 1–152 BUCUREŞTI 5 1– LXV – 2014 APAR Calea 13 Septembrie nr. 13 ianuarie-iunie 2 NUMERE PE AN SUMAR ANDREI AVRAM Palatalizarea consoanelor şi etimologia limbii române 3 DANA-LUMINIŢA TELEOACĂ Inovaţii lexicale în versiunea biblică modernă de cult ortodox (BO) în comparaţie cu Biblia de la Bucureşti (BB) ............................................................................ 23 IOANA VINTILĂ-RĂDULESCU Cuvinte noi: familiile lui a procedura şi a proceduriza ..... 45 MIHAELA MARIN Cămară, cameră, chimir, comoară şi lat. camara, camera ........................................................................ 57 IULIA MĂRGĂRIT Contribuţii etimologice ............................................... 69 CAROLINA POPUŞOI Unităţi frazeologice româneşti cu structuri (pseudo)partitive 79 NADINA VIŞAN, RUXANDRA VIŞAN The Romanian Translation of Edith Wharton’s Age of Innocence: Shifts of Cohesion and Coherence ........... 87 GHEORGHE SARĂU Interpretări etimologice şi semantice ale unor termeni de origine rromă din limba română ............................ 105 CRONICĂ IOANA VINTILĂ-RĂDULESCU A 11-a Conferinţă anuală a EFNIL Translation and Interpretation in Europe, Vilnius, 27–28 septembrie 2013 ........................................................ 115 RECENZII ADRIANA DĂNILĂ Maria Iliescu, Victoria Popovici, Rumanische Gramatik, Hamburg, Helmut Buske Verlag, 2013, 446 S ........... 131 Sumar 2 LUCIA WALD Doina Paula Doroftei, Inscripţiile în limba latină din bisericile României, din perioada 1290–1850, cu privire specială asupra bisericilor maghiare din Transilvania, Bucureşti, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013, 320 p. ................................ 133 IULIA MĂRGĂRIT Irina Iszály Garami, Săcalul de altădată, Giula, 2013, 134 p. .......................................................................... 134 MIHAIL GEORGE HÂNCU J. N. Adams, Social Variation and the Latin Language, Cambridge, Cambridge University Press, 2013, 952 p. .. 137 IULIA MĂRGĂRIT Eugenia Bojoga, Limba română „între paranteze”? Despre statutul actual al limbii române în Republica Moldova, Chişinău, Editura Arc, 2013, 247 p. ........... 138 LILIANA HOINĂRESCU Liliana Ionescu-Ruxăndoiu in collaboration with Melania Roibu and Mihaela-Viorica Constantinescu (eds.), Parliamentary Discourses across Cultures: Interdisciplinary Approaches, Cambridge, Cambridge Scholars Publishing, 2012, 328 p. .............................. 141 ANAMARIA GEBĂILĂ Mihai Enăchescu, ‘Homo’ – ‘Vir’ – ‘Mulier’ en latín y en las lenguas romanicás (español y rumano), Editura Universităţii din Bucureşti, 2012, 169 p...................... 144 NECROLOG IOANA VINTILĂ-RĂDULESCU Cristina Hăulică .................................................................. 147 SCL, LXV, 2014, nr. 1, Bucureşti, p. 3–21 PALATALIZAREA CONSOANELOR ŞI ETIMOLOGIA LIMBII ROMÂNE ANDREI AVRAM Cuvinte-cheie: eroare de transcriere, etimologia limbii române, falsă regresiune, palatalizarea dentalelor, palatalizarea labialelor. Mots-clés: erreur de transcription, étymologie de la langue roumaine, fausse régression, palatalisation des dentales, palatalisation des labiales. 1. În introducerea la un volum de note etimologice publicat cu mulţi ani în urmă (Avram 1997), am arătat, printre altele, că cercetătorul care îşi propune să stabilească originea unui cuvânt întâmpină uneori dificultăţi legate de erorile de t r a n s c r i e r e . A m făcut precizarea că am recurs la acest termen pentru a denumi mai multe operaţii: folosirea mijloacelor oferite de ortografia oficială pentru a se nota (măcar aproximativ) fonetismele dialectale; literarizarea (eliminarea particularităţilor corespunzătoare legilor fonetice proprii anumitor graiuri); copierea; trecerea de la manuscris la textul tipărit (p. 20; astăzi n-am mai menţiona această „trecere”, lipsită de importanţă sub aspectul la care ne referim aici, de când în tipografii se lucrează cu texte înregistrate pe un suport electronic). În aceeaşi introducere (p. 21), am dat exemple de transcrieri greşite explicabile prin asemănarea, în scrisul de mână al unora, între literele u şi n, ă şi â, i şi î şi am atras atenţia asupra problemelor puse de cuvintele care conţin sunetele [t´] şi [d´], oclusive prepalatale, fie corespunzătoare mediopalatalelor [7], [0] din limba literară, fie rezultate ale palatalizării dentalelor sau ale aşa-numitei palatalizări a labialelor (în realitate, în ultimul caz, ale consonantizării semiconsoanei palatale din cuvinte ca piatră, fier, precum şi ale consonantizării aceleiaşi semiconsoane apărute, după labiale, în forme ca mic, slabi, vis). Fapte de genul celor amintite mai sus (pe de o parte, erori de transcriere şi, pe de altă parte, fapte legate de dificultatea de a se identifica anumite corespondenţe fonetice, dificultate prin care se explică în parte unele erori de interpretare) vor fi prezentate şi discutate în paginile următoare. 2. Paragrafele 3–7 ale articolului de faţă – care în esenţă au ca obiect stabilirea originii cuvântului scris denşă în DLR – constituie o notă etimologică cu un caracter aparte. Obişnuitei propuneri a unei soluţii etimologice şi argumentelor aferente le adăugăm o prezentare detaliată a modului în care am ajuns la această soluţie, având în vedere, succesiv, diverse ipoteze, ceea ce ne va oferi prilejul de a face căteva observaţii generale cu privire la aspecte ale cercerării etimologice cum Andrei Avram 2 4 sunt: probabilitatea ca un cuvânt cu origine necunoscută să provină dintr-o anumită limbă, cu excluderea altora, probabilitate evaluată ţinându-se seamă atât de structura fonetică (fonologică) a cuvântului în cauză, cât şi de apartenenţa lui la un câmp semantic în care limba respectivă este reprezentată într-o măsură semnificativă; posibilitatea reconstituirii fonetismului real, în cazul în care cuvântul este suspectat de a fi ajuns la dispoziţia cercetătorului sub o formă cu erori de notare (ortografică sau fonetică) ori de copiere; utilizarea unei serii de criterii (semantic, geografic etc.) ce pot să conducă la identificarea provenienţei unor sunete ca [t´], [d´], despre care se ştie că au mai multe surse (vezi § 1), una singură fiind însă, bineînţeles, cea reală în cazul dat. După nota etimologică sui generis despre care am vorbit, în partea a doua a articolului vom trece în revistă câteva etimologii care au pus probleme legate de fenomenul palatalizării consoanelor sau/şi, uneori, de cel al transformărilor [7] > [t´] şi [0] > [d´] (necesitatea de a se lua în considerare şi aceste transformări atunci când se studiază probleme de etimologie în legătură cu palatalizarea labialelor şi a dentalelor va reieşi din cele arătate în paginile următoare). Reproducem integral articolul consacrat în DLR cuvântului pe care îl vom discuta în următoarele cinci paragrafe ale contribuţiei de faţă: DENŞĂ s. f. (Prin Transiv.) Capră cu blana jumătate neagră, jumătate de alte culori. CHEST. V 76/25, 28. – Accentul necunoscut. – Pl.: ? – Et. nec. Din informaţiile pe care le găsim în DLR. Tomul I. Partea a 3-a. Litera D. D– deînmulţit, Bucureşti, 2006, p. CXXIII, reiese că termenul denşă a fost obţinut – prin corespondenţă, ca răspuns la o întrebare din Chestionarul V. Stâna, păstoritul şi prepararea laptelui, difuzat de Muzeul Limbii Române din Cluj – în două localităţi, una situată în apropiere de Şimleu Silvaniei, cealaltă în apropiere de Făgăraş. 3. Vom începe discuţia noastră cu o observaţie referitoare la locul accentului. În limba literară nu există substantive terminate în [ă] accentuat, dar această vocală se întâlneşte în unele graiuri, în cuvinte ca mieluş[ắ] = mieluşea. Pare deci plauzibilă, la prima vedere, ipoteza potrivit căreia am avea a face cu un cuvânt a cărui formă literarizată ar fi *denşea. De remarcat însă – pe baza a ceea ce ştim despre raportul numeric dintre substantivele cu finala [ắ] şi cele terminate în [ă] neaccentuat în graiurile dacoromâne – că probabilitatea ca un cuvânt cu finala [ă] înregistrat într-o sursă oarecare fără a se nota locul accentului să nu fie oxiton este incomparabil mai mare decât probabilitatea corespunzătoare ipotezei opuse; în consecinţă, o eventuală identificare a lui denşă cu un oxiton *denşea ar fi lipsită de un suport statistic. În al doilea rând – şi aici putem invoca un fapt decisiv – unei forme literare *denşea i-ar corespunde, cel puţin în graiul vorbit în localitatea apropiată de 3 Palatalizarea consoanelor şi etimologia limbii române 5 Şimleu Silvaniei, *denşauă, nu *denşă (cf. măsauă = lit. măsea). Este clar, prin urmare, că ipoteza de la care am plecat trebuie abandonată. De altfel, chiar făcându-se abstracţie de contraargumentele expuse în rândurile precedente, echivalarea denşă = *denşea nu ne-ar apropia câtuşi de puţin de o posibilă soluţie, dat fiind că cea de a doua formă este la fel de obscură ca şi prima, din punct de vedere etimologic. 4. Odată eliminată din discuţie o formă cu accentul pe vocala finală, respectiv, pe silaba [şă], urmează să ne ocupăm de forma [dénşă]. Sub aspectul structurii accentuale ea este cât se poate de banală. În ce priveşte însă structura ei segmentală, este de remarcat, mai întâi, că – în cazul în care, într-adevăr, ar exista – denşă ar reprezenta un unicat: ar fi singurul substantiv în care secvenţa finală -nşă este precedată de [e]; în toate celelalte cuvinte care conţin aceeastă secvenţă (ele sunt opt la număr după DI) vocala precedentă este [a] (planşă, revanşă etc.). Particularitatea aceasta este de natură să stârnească mari îndoieli cu privire la posibilitatea ca forma scrisă demşă să corespundă unei structuri fonetice (fonologice) reale, îndoieli amplificate de constatarea că toate substantivele cu etimologie cunoscută în care apare succesiunea „vocală accentuată + -nşă” sunt cuvinte pătrunse relativ recent în limba română – şapte din franceză, unu din germană –, ceea ce, evident, nu este cazul enigmaticului denşă. În această situaţie presupunerea conform căreia ne găsim în prezenţa unei erori de notare sau de copiere este justificată. 5. Există o oarecare asemănare formală între denşă şi un alt element din terminologia păstoritului, daş. Acesta din urmă înseamnă „miel” şi provine „probabil din traco-dacă” (DLR). Cu condiţia de a admite (fără să uploads/Litterature/ studii-si-cercetari-lingvistice-ro-2004-p-95-99-145-146-2014-pdf.pdf