Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COM

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DOMENIUL FUNDAMENTAL: ŞTIINŢE UMANISTE DOMENIUL DE DOCTORAT: FILOLOGIE TEZĂ DE DOCTORAT Manipularea prin cuvânt: trăsăturile discursului politizat în perioada regimului comunist - Rezumat - CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Rodica Nagy DOCTORAND: Livia Seiciuc (Feidaros) SUCEAVA, 2017 Cuprins CONSIDERAȚII PRELIMINARE 0.1. Repere în istoricul cercetărilor discursului totalitar românesc din perioada regimului comunist 7 0.2. Obiective, direcții metodologice și selectarea corpusului în cercetarea discursului politic și politizat din perioada comunismului românesc 14 0.3. Structura lucrării 18 PARTEA I: Persuasiune și manipulare versus constrângere, educare și reeducare în regimul comunist românesc 21 I.1. Relația manipulare – persuasiune 22 I.2. Relația manipulare – influențare 27 I.3. Propaganda – modalități de aplicare și efecte la nivel social 30 I.4. Cenzura și autocenzura – forme complementare ale propagandei 33 I.5. Cultul personalității în structuri referențiale și denominative 35 PARTEA A II-A: Caracteristici lingvistice ale discursului politizat comunist 43 II.1. Conţinuturi ideologice reflectate la nivelul elementelor de lexic 46 II.1.1. Arhetip – imaginar – ideologie 46 II.1.2. Paradigma conceptuală doctrinară – între planul simbolic și cel emblematic 47 II.1.2.1. Dictatura proletariatului 47 II.1.2.2. Lupta de clasă versus lupta pentru pace 50 II.1.2.3. Socialism – accepțiune originară și reconceptualizare 51 II.2. Limba de lemn a comunismului românesc și viziunea stilistică a lui Françoise Thom 54 II.2.1. Claritatea 54 II.2.2. Adecvarea 57 II.2.3. Invenția 60 II.2.4. Eufemismul 62 II.3. Particularităţi lingvistice 64 II.3.1. Particularităţi fonologice 65 II.3.2. Particularităţi morfosintactice 66 II.3.2.1. Nominalizarea – aspect morfosintactic reprezentativ în cadrul discursului politic comunist 66 II.3.2.1.1. Substantivizarea formei lungi a infinitivului 66 II.3.2.1.2. Substantivizarea supinului și a participiului 69 II.3.2.1.3. Substantivizarea adjectivului 71 II.3.2.1.4. Substantivizarea adverbului 74 II.3.2.2. Categoria persoanei și a numărului 74 II.3.2.2.1. Reprezentarea persoanei întâi 75 II.3.2.2.2. Exprimarea persoanei a doua 79 II.3.2.2.3. Reprezentarea persoanei a treia 81 II.3.2.3. Comparația adjectivelor 84 II.3.2.4. Topica determinanților 87 II.3.2.5. Enumerațiile 88 II.3.3. Particularităţi lexico-semantice 90 II.3.3.1. Dublarea sinonimică 90 II.3.3.2. Metonimia ca formă de expresie a particularului prin general 91 II.3.3.3. Specializările semantice 93 II.3.3.4. Creația și inovația lexicală 95 II.3.3.4.1. Împrumutul 95 II.3.3.4.2. Derivarea cu morfeme lexicale 96 II.4. Desemantizare și resemantizare în cadrul discursului totalitar 99 II.4.1. Discursul repetat – baza naturală a stereotipizării 99 II.4.2. Eufemizarea ca procedeu de evitare a tabuurilor 101 II.4.3. Deteriorări funcționale și semantice ale stereotipiilor lingvistice 105 II.4.4. Analiza noțiunilor și structurilor lingvistice specifice doctrinei marxiste 107 II.4.5. Analiza structurilor stereotipe sau cu potențial de stereotipizare specifice ideologiei P.C.R. 112 II.4.6. Clasificare morfosintactică a structurilor stereotipe sau cu potențial de stereotipizare 113 PARTEA A III-A: Forme și specii ale discursului politizat III.1. Manifestarea funcțiilor limbii în cadrul discursului politizat 130 III.1.1. Specific funcțional și respecializare în cadrul limbii de lemn 131 III.1.2. Reprezentarea funcției emotive 133 III.1.3. Reprezentarea funcției poetice 135 III.1.4. Reprezentarea funcției conative 137 III.1.5. Reprezentarea funcției referențiale 145 III.1.6. Reprezentarea funcției metalingvistice 148 III.2. Criterii și nomenclator în identificarea și clasificarea tipurilor de discurs politizat 151 III.2.1. Discursul de tip cuvântare 152 III.2.2. Discursul de tip propagandă 160 III.2.2.1. Statutul organizațiilor de tineret 161 III.2.2.2. Discursul de tip lozincă 162 III.2.2.3. Discursul științifico-educativ 166 III.2.2.3.1. Manualul școlar 166 III.2.2.3.2. Materialul de educație ideologică 168 III.2.2.3.3. Revista cu caracter istorico-educativ pentru elevi 172 III.2.3. Discursul de tip afiliere ideologică 177 III.2.3.1. Reportajul literar 178 III.2.3.2. Beletristica 183 III.2.3.3. Poezia cu caracter ideologic 187 CONCLUZII 193 BIBLIOGRAFIE 201 CORPUS 215 6 Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul „Excelență interdisciplinară în cercetarea științifică doctorală din România – EXCELLENTIA” cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contract nr. POSDRU/187/1.5/S/155425. 7 Cuvinte cheie: analiza discursului, limba de lemn, discurs totalitar, ideologie, totalitarism 1. Repere în istoricul cercetărilor discursului totalitar românesc din perioada regimului comunist Regimul dictatorial de sorginte comunistă din România propune o schemă particulară de manifestare a puterii politice nu doar la nivelul istoriei sau al orânduirii sociale, ci și în cadrul palierului discursiv. Specificul atipic ce caracterizează discursul de tip totalitar comunist intrigă și, în același timp, incită la o analiză amănunțită a acelor aspecte ce determină o atare restructurare a modului în care discursul din perioada socialismului românesc capătă o structură atât de rigidă și de stereotipizată. Ideologia comunistă, prin specificul său, mecanismele de impact social ca cele de propagandă, cenzură, control, coerciție, și, de asemenea, strategiile de condiționare a conduitei cognitive și expresive a individului, au reprezentat o parte din factorii ce au modelat și restructurat și palierul lingvistic, determinând modalități particulare de raportare comunicațională a individului la mediul social autocrat. Discursul de tip totalitar, concretizat pe de o parte în discursul puterii, ca factor al reglării și al acreditării modalităților expresive, și pe de alta în cel al individului, ca reprezentant al integrării ritualului politic specific, configurează la nivelul imaginarului colectiv reprezentarea omului nou și surprinde avatarizarea sincronică a modelului comunicațional, culminând, diacronic, cu un limbaj excesiv stereotipizat, exprimat conceptual de structura „limbă de lemn”. „Limba de lemn este un subsistem al unei limbi, desemnând mai ales elemente lexicale, dar şi unităţi frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clişee încremenite, cu sens determinat în contextul unei anumite «autorităţi», în mare măsură utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice economice, tehnologice, politice, culturale etc., care deţin o putere sau o autoritate), imitate, dar şi impuse de puterea politică sau de grupări ori indivizi cu asemenea veleităţi (chiar dacă, în genere, promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunosc întotdeauna exact conţinutul semantic), apoi difuzate prin repetare, prin utilizarea frecventă, în diversele mijloace de comunicare în masă, orale sau scrise, anihilându-se astfel gândirea maselor receptoare, care pot deveni supuse unei sugestii colective; intenţia reală sau cel puţin efectul obţinut sunt în genere de a se impune autoritatea, fie prin secretul ori prestigiul codului deţinut, fie prin cunoştinţe tehnocrate, împiedicându-se altă modalitate de 8 gândire şi, în genere, ascunzându-se, mascându-se adevărata realitate, dacă aceasta nu este favorabilă”1. Proiectul utopic al comunismului nu se rezumă doar la remanieri de ordin sociopolitic, ci și la schimbarea paradigmei de comunicare între participanții sociali, vizând implementarea unor rigori de natură discursivă, concretizate în stereotipizare și schematizare excesivă, redundanță și entropie informațională, incompatibile cu exprimarea liberă, creativitatea lingvistică, estetica, poetica și, uneori, logica exprimării. În ansamblu, cercetarea ce are ca obiectiv discursul perioadei comuniste urmărește nu doar reliefarea particularităților lingvistice sau aspecte de ordin funcțional, ci și pragmatica acestuia, care, în esență, operează intersectări multidisciplinare ce abordează actul lingvistic din perspective socio-psihologice, cognitiv-comportamentale, filozofice, informatice etc. Sintagma limbă de lemn evidențiază la nivel conceptual un ansamblu de trăsături și particularități ce se manifestă la nivelul discursului în corelație cu anumiți factori politico- sociali. Necesitatea de a defini acest mod de exprimare lingvistică rigid și stereotip a determinat apariția a numeroase sintagme care exprimă în mod plastic trăsăturile definitorii ale discursului de acest tip : limbă de stejar, limbă de propagandă, limbă moartă etc. Considerat de unii autori o subclasă de tip jargon a limbii naturale, prezentând trăsăturile unui limbaj de specialitate, discursul excesiv stereotipizat al perioadei comuniste prezintă diferențieri de nivel morfologic, sintactic, lexical și funcțional comparativ cu categoria stilistico-funcțională mai sus amintită. Prin urmare, necesitatea unei reconceptualizări este mai mult decât evidentă, iar extrapolarea conceptului de limbă de lemn în afara cadrului totalitar ar trebui justificat prin evidențierea acelorași mecanisme și reguli care să ilustreze același format discursiv. Faptul că acest concept definește și se adresează cu precădere limbajului totalitar de tip comunist se datorează sovietologului Françoise Thom, ce îl preia și îl popularizează în lumea academică prin lucrarea sa Limba de lemn2, deși anterior, în 1963, Roman Jakobson face aserțiuni cu privire la limba de lemn din perspectiva funcțiilor limbii, a discursurilor din politica vremii, în lucrarea sa Essais de linguistique générale3, iar în anii ̔70, conceptul se regăsește la Gilles Martinet, în cartea cu titlul Les cinq communismes : 1 Tatiana Slama Cazacu, Stratageme comunicaţionale şi manipularea, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 71. 2 Françoise Thom, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993. 3 Roman Jakobson, Essais de linguistique générale, Les Éditions de Minuit, Paris, 1963. 9 russe, yougoslave, chinois, tchèque, cubain4. Ceva mai târziu, în 1985, Patrick Sériot analizează discursul politic sovietic din perspectiva funcției sale ideologice, a particularităților lexicului și a relației cu spațiul extracomunitar5, iar, în 2004, Henry F. Carey editează un compendium de lucrări despre perioada comunistă din România, la care își aduc contribuția numeroși autori ale căror lucrări vizează aspecte ale regimului totalitar6. În lucrarea cu titlul Des mots en politique. Propos d ̔ étymologie sociale7, autorul Maurice Tournier face o analiză a modului în care această sintagmă intră în limbajele de specialitate din Franța și identifică diverse surse de proveniență, ținând cont și de aspecte de ordin diacronic. Printre autorii ce au adus în discuție nu doar originile conceptului de limbă de lemn (langue de bois), ci și cadrul stilistic al discursului, raportul său cu autoritatea politică, manifestarea și efectele sale asupra maselor, au fost Alain Besançon, cu lucrări precum Court traité de soviétologie à l’usage des autorités civiles, militaires er réligieuses8 uploads/s3/ rezumat-teza.pdf