Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

Cuprins Introducere ………………………………………………………………………………. 2 Contractul de know-how 1.

Cuprins Introducere ………………………………………………………………………………. 2 Contractul de know-how 1. Defini ie i natură juridică……………………………………………………………. 3 ț ș 2. Clasificarea contractelor ……………………………………………………………... 5 3. Caracteristici importante …………………………………………………………….. 6 4. Încheierea contractului de know-how ……………………………………………….. 7 Concluzii ………………………………………………………………………………... 10 Studii de caz 1. Bottonificio Fossanese vs. Almes …………………………………………………... 11 2. Sendo vs. Microsoft ………………………………………………………………… 12 3. Pepsi Cola vs Tianfu Cola …………………………………………………………... 13 Bibliografie Anexe Introducere A şti cum să faci un lucru într-o manieră care îţi asigură succesul presupune a transforma activitatea banală şi în mare măsură mecanică într-o activitate inteligentă, creatoare. În cadrul schimburilor economice internaţionale, un loc important îl ocupă comerţul cu inteligenţă umană. Elementul esenţial în această formă de comerţ este transferul sau schimbul de tehnologie.1 La baza unor produse sau servicii apreciate pentru calitatea lor se află mereu un cumul de cunoştinţe, de informaţii, de experienţă, eforturi creatoare, ce nu pot fi materializate în toate cazurile în brevete de invenţii ori certificate de înregistrare. Având în vedere efortul atât intelectual, cât şi financiar, este firesc interesul pentru păstrarea secretului ori valorificarea lui pentru a aduce câştiguri suplimentare comerciantului. Eforturile celui care a creat o reţetă de succes trebuie răsplătite, iar în acelaşi timp, pentru cel ce doreşte să obţină şi el succesul, poate fi mai avantajoasă copierea reţetei în schimbul unui preţ, decât reinventarea acesteia. Pe fondul acestor idei, se înţelege protecţia a ceea ce este numit în general know-how. .Aportul de tehnologie, de know-how, de mărci, brevete constituie fapta unei singure părţi şi sunt renumerate de cealaltă parte. Aşadar, ele nu sunt efectuate pe riscul fiecărei părţi, iar contraprestaţia lor nu este reuşita proiectului comun, ci vărsarea remuneraţiei. Deci, părţile au interese diferite, deşi ele sunt convergente. Transferul de tehnologie este comunicarea în schimbul unei remuneraţii a oricăror cunoştinţe tehnice încă inaccesibile publicului şi nebrevetate2. În funcţie de natura lui juridică, contractul de transfer de tehnologie poate lua forma contractului de franciză, diferitelor contracte de licenţă, contractului de know-how (a se vedea Anexa 1), precum şi a contractul de consulting engineering. În cele ce urmează va fi realizată o scurtă prezentare a contractului de tip know-how, noţiuni generale, caracteristici, clasificări ale acestuia, precum şi anumite speţe considerate relevante pentru domeniul vizat. Contractul de know-how 1. Definiţie şi natură juridică 1 Ioan Macovei, Drept comercial internaţional, Ed. Junimea, Iaşi, 1980 - pag. 289 2 Radu Gheorghe Geamănu, Transferul de tehnologie prin contractul de engineering, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag. 14-15 2 A şti cum să faci un lucru într-o manieră care îţi asigură succesul presupune a transforma activitatea banală şi în mare măsură mecanică într-o activitate inteligentă, creatoare. Know-how-ul a primit pentru ţările Comunităţii Europene o definiţie prin Decizia nr. 4087/88 din 30 noiembrie 1988 a Comisiei Comunităţilor Europene. Potrivit art. 9, decizia este direct aplicabilă şi leagă prin totalitatea prevederilor sale toate statele membre. Cu referire la know-how, decizia, în art. 1 alin. 3 lit. f, g, h şi i. dă următoarele definiţii3: - know-how-ul reprezintă un pachet nepatentat de informaţii practice, care rezultă din experienţa şi testarea cedentului de franciză (francizor), care este secret, substanţial şi identificat; - secret, înseamnă că know-how-ul, ca întreg, sau într-o configuraţie sau asamblare precisă a componentelor sale, nu este uşor accesibil sau general cunoscut; nu este limitat în sensul strict al faptului că fiecare componentă individuală a know-how-ului ar trebui să fie total necunoscută sau de neobţinut în afara afacerii francizorului; - substanţial, înseamnă că know-how-ul include informaţii care sunt de importanţă pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii către utilizatorii finali şi, în special, pentru prezentarea bunurilor spre vânzare, procesarea bunurilor corelate cu prestarea de servicii, metode de abordare faţă de clienţi şi management financiar şi administrativ. Know-how-ul trebuie să fie folositor pentru francizat prin capacitatea acestuia de a îmbunătăţi poziţia sa faţă de concurenţă, în special de a îmbunătăţi performanţele francizatului sau de a-l ajuta să pătrundă pe o piaţa nouă; - identificat, înseamnă că know-how-ul trebuie descris într-o măsură suficient de comprehensivă pentru a face posibilă verificarea îndeplinirii criteriilor de confidenţialitate şi substanţialitate. Definiţiile date de actele normative comunitare au ca sursă de inspiraţie soluţiile, experienţa acumulată anterior de către Comisie, prin acordarea exceptărilor individuale în cazul contratelor de franciză. La rândul lor, definiţiile importate de către legiuitorul român au sorginte comunitară. Termenul know-how este preluat în legislaţia noastră prin actul normativ care reglementează regimul juridic al francizei şi definit ca ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, 3 Viorel Roş, Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia, Ed Rentrop & Straton, Bucureşti, 1999, pag. 47 2 A şti cum să faci un lucru într-o manieră care îţi asigură succesul presupune a transforma activitatea banală şi în mare măsură mecanică într-o activitate inteligentă, creatoare. documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs (art. 1 lit. d din O.G. nr. 52/1997).4 Ulterior intrării în limbajul juridic român al noului termen şi alte acte normative au făcut trimitere la această noţiune. O altă definiţie – mai complexă – este dată de Codul fiscal, potrivit căruia „know-how-ul este orice informaţie cu privire la experienţa industrială, comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie; în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a programului tehnicii”5. Comparând definiţia legiuitorului român cu cea cuprinsă în reglementarea comunitară a acordurilor de franciză (Decizia nr. 4087/88), Ordonanţa nr. 52/1997 include în conceptul de know-how toate informaţiile care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs, şi nu doar pe cele secrete, substanţiale şi identificate. Or protecţia juridică nu poate fi recunoscută decât pentru cele care îndeplinesc aceste condiţii, soluţie la care, în dreptul nostru, nu se poate ajunge decât pe cale de interpretare6. Cu privire la natura juridică a contractului de know-how, prima precizare care se impune este înlăturarea confuziei care se face între acest contract şi contractul de licenţă asupra unui brevet. Această confuzie provine din faptul ca know-how – ul este greşit considerat un drept deproprietate industrială, adică un drept exclusiv, privativ, un monopol de exploatare, caracter pecare legea îl recunoaşte exclusiv titularului unui brevet. Posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industrială, terţii putând utiliza cunoştinţele ce-i formează obiectul dacă le dobândeşte prin experienţă proprie. În consecinţă, în timp ce contractul de licenţă transmite unei alte persoane dreptul de a exploata invenţia brevetată, ceea ce implică obligaţia pentru titularul de brevet de a nu exercita dreptul de interdicţie pe care legea i-l atribuie spre a-l ocroti împotriva 4 Dumitru Mazilu, Dreptul comerţului internaţional, Partea specială, Ediţia a VI-a, Ed Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pag.77 5 http://www.avocatmarta.ro/2009/02/contractul-de-know-how/, accesat la data de 23-11- 2011 6 Viorel Roş, op.cit., pag. 48-49 3 A şti cum să faci un lucru într-o manieră care îţi asigură succesul presupune a transforma activitatea banală şi în mare măsură mecanică într-o activitate inteligentă, creatoare. terţilor, contractul de know-how transmite dreptul la cunoştinţele furnizorilor către beneficiar cu efectele relative (res inter aliosacta). Dacă prin contractul de licenţă titularul brevetului îşi asumă o obligaţie de a nu face, posesorul contractului de know-how dă naştere, dimpotrivă, în persoana furnizorului, la o obligaţie de a face. Contractul de know-how se deosebeşte şi de contractul de vânzare – cumpărare sau delocaţie de lucruri, deoarece el nu poate transmite cu efecte erga omnes proprietatea sau folosinţa elementelor încorporate pe care le presupune în mod necesar. El trebuie diferenţiat şi de contractul de antrepriză, deoarece obligaţia pe care o creeazăîn sarcina furnizorului de know-how nu este o obligaţie de rezultat, cum este aceea aantreprenorului, ci una de mijloace.7 2. Clasificarea contractelor Contractele know-how se clasifică în funcţie de complexitatea operaţiunii şi în funcţie de interferarea cu alte operaţiuni, după cum urmează: În funcţie de complexitatea acţiunilor de efectuat sunt: 1. Contracte prin care se transferă o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat, prin acte simple. 2. Contracte având acelaşi obiect, transferat prin acte complexe şi succesive (care sunt stabilite în mai multe faze). 3. Contracte prin care se transferă procedee tehnice sau produse rezultate din cercetări proprii (ori produse ce se vor obţine succesiv, pe o perioadă determinată). În funcţie de gradul de interferare cu alte operaţiuni sunt: 1. Contracte de know-how pur, când suntem în prezenţa unui transfer care nu e condiţionat de o altă operaţiune. 2. Contracte de know-how combinat, când transferul e un accesoriu ori o consecinţă a altor operaţiuni. 3. Contractul de know-how complementar, atunci când condiţiile de transfer „necesare realizării unor convenţii distincte, se stabilesc separat”8. 7 http://www.scribd.com/doc/48806342/Contractul-de-Know-How, accesat la data de 25/11/2011 8 Dumitru Mazilu, op.cit., pag. 283-284 4 A şti cum să faci un lucru într-o manieră care îţi asigură succesul presupune a transforma activitatea banală şi în mare măsură mecanică într-o activitate inteligentă, creatoare. 3. Caracteristici importante Contractul de know-how se caracterizează prin: 1. Noutatea cunoştinţelor relative şi subiective, a căror valoare este uploads/Geographie/ contractul-de-know-how.pdf