Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ Curs 1 1.Definiţii ■Proprieta

ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ Curs 1 1.Definiţii ■Proprietatea intelectuală este ansamblul drepturilor asociate activităţii intelectuale în domeniul, literar, artistic şi ştiinţific. Proprietatea intelectuală, spre deosebire de proprietatea în general, care este legată de posesia bunurilor materiale, a fost consacrată ca o realitate obiectivă având în vedere “bunurile spirituale”. ■Ea cuprinde două categorii : ■- proprietatea literară, artistică şi ştiinţifică; ■- proprietatea industrială. ■În figura 1 sunt prezentate principalele categorii ce fac parte din proprietatea intelectuală,reglementate prin Convenţiile de la Paris 1883 şi Berna 1886. Enumerarea obiectelor de proprietate intelectuală nu este limitativă, aceasta extinzându-se la toate realizările rezultate din activitatea intelectuală în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic ■Proprietatea literar, artistică şi ştiinţifică se referă la categorii de creaţie intelectuală a căror protecţie se naşte de la sine, din momentul realizării lor fără a fi nevoie de o procedura de examinare şi certificare. Ea este protejată prin drepturi de autor (DA) numai dacă este originală. ■Proprietatea industrială se referă la categorii de creaţie intelectuală reproductibilă industrial sub formă de produse , procedee sau metode. Ea este protejată la solicitare, prin certificare, brevetare , în baza unei evaluări a unui organism oficial de specialitate. ■Elementul comun al celor două domenii constă în faptul că se referă la obiecte ce rezultă din activitatea intelectuală creatoare a omului în domeniul respectiv. ■Protecţia proprietăţii literar, artistice şi ştiinţifice sau protecţia dreptului de autor se referă la faptul că în general anumite practici sau utilizări ale acestor opere sunt considerate ilicite dacă se fac fără autorizaţia autorului. ■Cele mai tipice situaţii asupra cărora intervine protecţia dreptului de autor sunt : - copierea sau reproducerea unei opere oarecare indiferent de genul ei; - reprezentarea sau executarea în public a operei ( de obicei muzicale, dramatice, cinematografice); - înregistrarea sonoră a reprezentanţilor sau execuţiilor de opere literare şi muzicale; - realizarea de filme adaptate după opere sau închiderea lor în filme; - transmiterea prin radio şi televiziune a oricăror genuri de opere; - traducerea operelor literare. ■Modul concret în care se exercită drepturile de proprietate este fixat în fiecare ţară printr-o legislaţie naţională specifică. ■Noţiunea de proprietate industrială trebuie înţeleasă în accepţiunea cea mai largă în sensul că nu se limitează numai la sfera industriei ci şi la alte domenii economice şi sociale (economice în general, comerţ, ştiinta, agricultură, sănătate , mediu, cultură apărare). Ca urmare proprietatea industrială se referă deopotrivă la produse şi tehnologii industriale cât şi la produse şi tehnologii alimentare. ■Esenţa dreptului de proprietate industrială constă în prerogativele titularului unui titlu de protecţie acordat, pe un teritoriu şi un timp limitat, de a realiza, produce şi valorifica obiectul de proprietate industrială precum şi de a interzice terţilor reproducerea, fabricarea şi valorificarea neautorizată a obiectului respectiv. Cu alte cuvinte este vorba de conferirea prin lege a unui drept de monopol de exploatare a obiectului de proprietate industrială în favoarea titularului, drept care este limitat în timp şi în spaţiu. 2.Invenţie, inovare, inovaţie. ■Inovarea, invenţia şi inovaţia sunt categorii distincte. Utilizarea acestor termeni într-un mod neadecvat produce deseori confuzii. Inovarea este un proces care poate să includă sau nu invenţii şi inovaţii şi ea se poate manifesta în plan tehnic, organizaţional, managerial, financiar. ■Inovaţia ca soluţie tehnică de perfecţionare şi nu este o categorie de proprietate industrială. In cel mai bun caz ar putea fi asociată modelului de utilitate. 3.Invenţia brevetată. ■Invenţia ca soluţie tehnică nouă, inventivă şi aplicabilă, este importantă pentru societate prin capacitatea de a determina progresul tehnic şi susţine inovarea ca proces cu finalitate pe piaţă. ■Invenţia ca rezultat al gândirii creatoare a inventatorului poate fi exploatată liber, dar în majoritatea cazurilor datorită valenţele tehnico-economice pe care le conferă este protejata prin brevetare. ■Invenţia brevetată este obiectul de proprietate industrială de cea mai mare importanţă. In principiu invenţia brevetată reprezintă o convenţie între inventator şi societate prin care inventatorul oferă (divulgă) societăţii rezultatul muncii sale creatoare, iar societatea se angajează faţă de inventator să-i respecte drepturile ce ar decurge şi anume dreptul de autor şi exclusivitatea de exploatare a avantajelor invenţiei. ■Iniţiativa şi dreptul de a-şi proteja invenţia prin brevetare aparţine în totalitate inventatorului sau angajatorului pentru invenţiile de serviciu. Din multiple motive aceştia au interesul asigurării protejării ei, iar societatea este dispusă printr-o legislaţie adecvată să accepte acest demers. ■Din punct de vedre al legislaţiei naţionale (art 7.legea nr. 64/1991) ■“O invenţie este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate inventivă şi este susceptibiă de aplicare industrială. Invenţia brevetabilă poate avea ca obiect un produs, un procedeu sau o metodă”. ■Astfel pentru ca o creaţie ştiinţifică să fie recunoscută drept invenţie şi brevetată, se cer îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: - să fie rezultatul unei activităţi de creaţie ştiinţifică şi tehnică (activitate inventivă); - să fie o noutate; - să aibă aplicabillitate industrială (aplicare industrială, repetabilitatea parametrilor, utilitate) - să constituie o soluţie tehnică (produs, procedeu sau metodă). ■Definiţia invenţiei brevetabile poate fi schematizată prin reprezentarea grafică din figura 5. ■Invenţia ca soluţie tehnică ■Prin soluţie tehnică înţelegem totalitatea informaţiilor tehnice care permit rezolvarea completă şi efectivă a unei probleme tehnice de către un specialist din domeniu, utilizându-se mijloacele tehnice curente. În funcţie de domeniu, natura acestor informaţii poate fi analitică şi grafică sau numai analitică, dar esenţial este ca acestea să permită conturarea clară şi precisă a soluţiei tehnice pentru determinarea întinderii protecţiei solicitate. De altfel soluţiile tehnice trebuie să fie rezultatul unui raţionament tehnic sau al unei operaţiuni tehnice şi nu pot fi considerate soluţii tehnice acelea în care elementul de creaţie este de ordin ştiinţific, economic, financiar, organizatoric, didactic sau artistic. ■Invenţia ca noutate ■Elementul de noutate este esenţial în caracterizarea unei invenţii. Noutatea invenţiei trebuie să aibă un caracter absolut şi nu este limitată în timp şi în spaţiu. Cercetarea noutăţii se face în raport cu materialele documentare cunoscute şi făcute publice (cărţi , articole, standarde, brevete, etc) în toată lumea. Materialele documentare opozabile unei propuneri de invenţii se numesc “anteriorităţi”, iar publicarea propriei soluţii înainte de brevetare se numeşte “divulgare'’”. In ceea ce priveşte caracterul noutăţii, acesta nu este numai abstract, el trebuie să aibă şi un aspect concret. În procesul comparativ deosebirea de alte soluţii tehnice trebuie să fie de ordin constructiv, funcţional sau de succesiune a fazelor unui proces şi generatoare de efecte tehnice noi. Aceste efecte tehnice pot să fie cunoscute, dar superioare, sau imprevizibile, toate producătoare de efecte utile. ■Elementele de noutate şi activitate inventivă ale unei invenţii brevetabile se interpătrund şi se condiţionează reciproc în procesul aplicării practice prin aceea că elementele noi brevetabile generează efecte tehnice noi sau superioare, determinând o treaptă calitativă superioară. ■Activitatea inventivă ■Activitatea inventivă este elementul determinant al unei invenţii. Legislaţiile naţionale ale statelor reglementeză uşor diferenţiat nivelul inventiv cerut la brevetare. De aici apare şi o relativă subtilitate necesară evidenţierii aportului inventiv în cazul unei soluţii tehnice noi. Astfel în legislaţia ţărilor anglo saxone, ca şi în legislaţia noastră, nu este brevetabilă invenţia care apare evidentă şi nu comportă un pas inventiv (“inventive step””) în raport cu ceea ce este cunoscut în stadiul tehnicii. De aici rezultă că pasul evident, rezultat al unui raţionament logic evident, la îndemna oricui, nu este similar cu pasul inventiv. Pas evident - pas inventiv ■Condiţia cerută de lege pentru ca o invenţie să fie brevetabilă este existenţa unei “idei inventivi” sau “ aport creator”” fără a se impune o măsură a acestuia. De aceea din punct de vedere al brevetabilităţii nu există invenţii “mici” sau invenţii “mari”. ■Aplicabilitatea ■Aplicabilitatea industrială este determinată şi nu trebuie confundată cu aplicarea. Acest element este în strânsă corelaţie cu condiţia legată de exprimarea unei invenţii brevetabile ca soluţie tehnică, ceea ce exclude posibilitatea brevetării ideilor, principiilor teoretice sau descoperirilor ştiinţifice. Caracterul aplicativ industrial trebuie privit nu numai prin posibilitatea de realizare practică în momentul brevetării ci şi prin posibilităţile de perspectivă şi de realizare în viitor. În felul acesta aplicabilitatea ( şi nu aplicarea) exclude monopolul imoral. ■In general invenţia este rezultatul cercetarii aplicative sau de dezvoltare şi mai rar al celei fundamentale. 4.Inventii nebrevetabile ■Invenţiile brevetabile sunt cele care întrunesc simultan condiţiile de brevetare cerute de lege. Invenţiile nebrevetabile sunt subcategoria care nu satisface condiţiile de brevetare. ■Astfel descoperirile ştiinţifice, ideile, teoriile ştiinţifice, metodele matematice, programele de calculator, diagramele, nomogramele, metodele de instruire, metodele de diagnosticare şi tratament, planuri şi metode de sistematizare, soluţiile economice şi de organizare, realizările estetice, reguli de joc (art. 13 legea 64/91) deşi în conţinutul lor sunt raţionale şi pot avea un important aport creativ, ele nu sunt brevetabile pentru că nu reprezintă soluţii tehnice. ■Un caz aparte îl reprezintă programele de calculator, care în principiu sunt protejate prin drepturi de autor, dar ele pot fi protejate şi prin brevetare atunci când asociate unui element material dermina efecte tehnice - aşa zisele “Computer Integrated Invention (CII)”. ■O altă categorie raţional nebrevetabilă o reprezintă invenţiile contrare bunelor moravuri şi ordinei publice (art. 12 legea 64/91). Invenţiile care contravin legilor naturii (exemplu: perpetum mobile) sunt invenţii neraţionale. 5. Invenţia şi brevetul de invenţie. ■Este important ca încă de la începutul uploads/Geographie/ curs-1.pdf