Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

1 CAP. 1 INTRODUCERE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL 1.1. Comerţul internaţional. Con

1 CAP. 1 INTRODUCERE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL 1.1. Comerţul internaţional. Concepte În epoca modernă şi contemporană, nici o ţară, indiferent de mărimea sau resursele sale, nu- şi poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Pe cale de consecinţă, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior. bunurile materiale şi serviciile rezultate din activităţile care constituie obiectul specializării internaţionale sunt destinate atât satisfacerii nevoilor interne, cât şi schimburilor între economiile naţionale. Ansamblul raporturilor ce se stabilesc între agenţii economici aparţinând diferitelor ţări, generate de schimburile, tranzacţiile şi transferurile cu caracter economic realizate între economiile naţionale, formează sistemul relaţiilor economice internaţional-tranzacţii comerciale internaţionale. Acest sistem cuprinde: - relaţiile comerciale internaţionale generate de schimburile de mărfuri corporale sau necorporale (schimb de cunoştinţe ştiinţifico-tehnice, de servicii de turism, transport, asigurări,servicii bancare, tehnice etc.); - relaţiile financiar-valutare, care exprimă totalitatea raporturilor generate de mişcările internaţionale ale fondurilor băneşti ocazionate de operaţiunile comerciale, necomerciale şi financiare, realizate în valută, între agenţii economici - persoane fizice sau juridice, aparţinând unor state diferite; - relaţiile de cooperare economică internaţională, care exprimă raporturile contractuale de conlucrare dintre parteneri din ţări diferite având ca obiect realizarea în comun a unor activităţi din domeniile producţiei, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice comercializării sau financiar- valutare. Altfel spus, activitatea de comerţ exterior cuprinde toate raporturile cu străinătatea privind vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunile financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.  Importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc.;  Exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg în cadrul exportului se include şi aşa-numitul export invizibil. În prezent, alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, cooperarea economică internaţională cunoaşte o extindere din ce în ce mai mare. aceasta reprezintă o formă superioară a legăturilor economice dintre state, în care se împletesc elemente din domeniul producţiei cu cele din sfera circulaţiei, cele din economie cu cele din domeniul ştiinţei şi tehnicii, presupunând existenţa unei legături strânse şi pe perioade lungi între parteneri. Formele cooperării economice internaţionale pot fi diverse, de exemplu: a. construirea de obiective economice pe teritoriul unei ţări; b. cooperarea în producerea de utilaje, maşini, subansamble şi piese; c. fabricarea unor produse pe baza licenţelor, brevetelor sau documentaţiei tehnice puse la dispoziţie de către partener; d. efectuarea de prospecţiuni şi explorări de către o ţară în altă ţară; e. cooperarea cu firme comerciale străine; f. cooperarea în realizarea unor obiective turistice; g. înfiinţarea de societăţi mixte. Motivele pentru care există comerţul internaţional:  Este tehnic imposibil şi economic nerentabil să se producă la nivel naţional tot ceea ce este necesar pentru buna funcţionare a unei economii moderne;  Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe glob;  Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice. 1.2. Factorii de influenţă ai comerţului internaţional Redefinirea raportului de forţe la nivel mondial - mutaţiile dintre cei trei piloni ai economiei mondiale: SUA, Europa Occidentală, Asia - ideile economice ajunse la maturitate în ţările dezvoltate sunt tot mai mult asumate de ţările în curs de dezvoltare şi de cele în tranziţie - productivitatea generează tabloul polilor de putere - spiritul de competiţie se generalizează - scala avantajelor comparative şi competitive se redefineşte - orientarea spre valenţele liberului schimb şi ale economiei de piaţă. Progresul tehnico-ştiinţific - s-a diversificat gama produselor şi serviciilor; - s-a redus distanţa economică dintre agenţii economici; - se creează noi oportunităţi de afaceri, - creşte numărul de consumatori şi solvabilitatea acestora; - se modernizează reţelele de distribuţie şi se produce internaţionalizarea acestora. Apariţia unor procese de integrare regională - internalizează schimburile comerciale, creează noi centuri protecţioniste, accentuează concurenţa, uniformizează şi simplifică reglementările. Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionale - explozia preţurilor la unii factori de producţie, crizele structurale, volatilitatea cursurilor valutare, conştientizării caracterului epuizabil al resurselor; Probleme sensibile aflate pe agenda negocierilor comerciale - Politicile şi practicile în domeniul concurenţei; - Problematica ambientală; - Respectarea drepturilor economice ale lucrătorilor; - Aspectele comerciale ale proceselor investiţionale; - Comerţul cu servicii; - Soluţionarea noii generaţii de diferende comerciale Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială - Comerţul internaţional este derulat în condiţiile unei concurenţe imperfectate de obstacole comerciale; - Gama acestor bariere s-a îmbogăţit iar eficacitatea lor a sporit continuu - S-a conturat o lege a protecţiei constante; - Generează însemnate pierderi de bunăstare; - Puseurile de protecţionism însoţesc de regulă momentele de conjunctură nefavorabilă; Intensificarea tendinţelor de liberalizare ale comerţului mondial (GATT-OMC) Şocuri înregistrate de economia mondială Dezvoltarea puternică a transportului şi telecomunicaţiilor Extinderea tehnicilor de comercializare şi a celor de cooperare internaţională Transformări în procesul diviziunii muncii 1.3. Trăsăturile comerţului internaţional Prin diviziunea mondială a muncii se înţelege relaţiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului mondial, precum şi locul şi rolul fiecărui stat în circuitul mondial al valorilor materiale. Diviziunea muncii are ca scop adaptarea potenţialului economic naţional la cerinţele pieţei mondiale, care se află într-o permanentă schimbare datorită condiţiilor naturale, fizicogeografice, nivelului de dezvoltare al ţărilor, altor factori. Astfel, printre factorii care determină specializarea internaţională a economiei naţionale pot fi enumeraţi: - condiţiile naturale care pot favoriza un anumit fel de producţie; - mărimea teritoriului şi a populaţiei; - capacitatea productivă şi gradul de diversificare al acesteia; - condiţiile geografice şi climaterice; - capacitatea administrativă şi infrastructura; - relaţiile economice tradiţionale; - factori extraeconomici (războaie, mentalităţi). Aceşti factori dau naştere la grade diferite de specializare internaţională care reflectă, în esenţă, potenţialul economic al statelor. Analizând transformările care au avut loc în ultimele decenii, se poate sintetiza că evoluţia comerţului exterior se caracterizează prin următoarele trăsături principale: a. Tendinţa de creştere a exporturilor mondiale; în perioada postbelică, comerţul internaţional a înregistrat cel mai înalt ritm mde creştere, cea mai susţinută dinamică datorită schimbărilor profunde ce s-au produs în structura economiei mondiale sub influenţa revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, în adâncirea continuă a diviziunii muncii, în special în diviziunea industrială a muncii, precum şi în evoluţia preţurilor; b. Îmbogăţirea şi reînnoirea nomenclatorului produselor comerciale extinderea/expansiunea celor cu grad ridicat de valorificare, nepoluante etc.; c. Majorarea ponderii valorice a produselor industriale în comerţul mondial, în cadrul cărora se detaşează construcţiile de maşini, urmate de produsele manufacturate şi cele chimice; d.Creşterea ponderii ţărilor industrializate în exportul mondial - ţările dezvoltate sunt dominante în comerţul cu produse manufacturate; e. Ţările dezvoltate domină importul şi joacă un rol important în exportul produselor alimentare şi manufacturate, cele foste socialiste având o pondere mică în comerţul cu produse de bază; f.Modificarea repartizării geografice a comerţului exterior. În prezent asistam la o “tripolarizare” a schimburilor comerciale internaţionale, Uniunea Europeană (U.E.), Statele Unite ale Americii (S.U.A.) şi Japonia ajungând să totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale. Câştigurile obţinute din participarea la comerţul internaţional • Locuri de muncă mai numeroase şi mai bine remunerate; • Pieţe cu dimensiuni mai mari, • Mai multă stabilitate şi armonie la scară regională şi internaţională, • Reducerea sărăciei şi a subdezvoltării; • Creşterea interesului pentru forme instituţionalizate de raporturi comerciale, • Descoperirea şi utilizarea unor tehnici de comercializare noi şi adecvate şi a unor noi reţele logistice, • Diseminarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea canalelor de comunicare; • Stimularea altor fluxuri ale circuitului economic mondial 1.4.Reflectarea comerţului internaţional la nivelul unei ţări: balanţa de plăţi Balanţa de Plăţi este un document contabil ce prezintă într-o forma scurtă registrul tranzacţiilor economice duse la capăt între rezidenţii unei ţări şi cei din restul lumii în timpul unei perioade de timp determinate, de regulă un an. Vom utiliza aici specificaţiile celui de-al Cincilea Manual al Balanţei de Plăţi elaborat de FMI, care sunt cele utilizate cu mai mare sau mai puţina fidelitate de majoritatea ţărilor. Ţările europene urmează normele FMI cu unele norme adiţionale specifice. Banca Centrală Europeană defineşte Balanţa de Plăţi ca "statistica ce culege, cu diferenţele respective, tranzacţiile transfrontaliere în timpul perioadei la care se referă,lunar, trimestri În abordarea pentru prima dată a temei Balanţei de Plăti, trebuie clarificat că toate tranzacţiile economice vor determina două poziţii în balanţă, una în coloana veniturilor şi una în cea a plăţilor. Tranzacţiile se ordonează în trei mari rubrici: contul curent,contul de capital şi contul financiar. 1.Contul curent se divide în patru balanţe de bază: bunuri,servicii, venituri şi transferuri. Balanţa de bunuri, numită şi de mărfuri, foloseşte ca sursă de informaţii elementare pentru datele statistice culese şi elaborate de Departamentul Vamal de la Agenţia de Stat din Administraţia Fiscală. Balanţa serviciilor include uploads/Geographie/ tranzactii-comerciale-internationale.pdf