Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI FACULTATEA DE ŞTIINŢE MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR E

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI FACULTATEA DE ŞTIINŢE MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR ESEU LA DISCIPLINA ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ Studentă: Stanciu Simona-Adelina Petroşani 2022 UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI FACULTATEA DE ŞTIINŢE MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR TEMA: PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ȘI DREPTURILE DE AUTOR Studentă: Stanciu Simona-Adelina Petroşani 2022 2 CUPRINS CAPITOLUL I. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ.............................................................4 1.1 Elemente fundamentale de proprietate intelectuală.........................................................4 1.2 Proprietatea industrială...............................................................................................5 1.2.1. Brevetul de invenție.......................................................................................................5 1.2.2 MARCA...................................................................................................................8 CAPITOLUL II. DREPTURILE DE AUTOR.........................................................................11 2.1. Drepturile de autor- noțiuni generale.............................................................................11 2.2 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale...........................................................12 CONCLUZII.............................................................................................................................14 BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................15 3 CAPITOLUL I. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ 1.1 Elemente fundamentale de proprietate intelectuală Proprietatea intelectuală reprezintă un ansablu de drepturi privind activitatea intelectuală în diverse domenii precum: literatură, artă și știință. Proprietatea intelectuală se referă la creații ale minții sau ”bunurile spirituale” precum invențiile noi, operele literare și cele artistice, în general cele foarte valoroase. Acestea se împart în două categorii ca proprietate: literară, artistică și știinșifică, și cea industrială. Figura 1.1 Principalele categorii ale proprietății intelectuale (Sursa: Prof. Dr. Ing. Tudor Iclanzan, Proprietate Intelectuală, Universitatea Politehnică Timișoara, Note de curs) În figura 1 sunt prezentate principalele categorii care fac parte din proprietatea intelectuală, reglementate prin Convenţiile de la Paris 1883 şi Berna 1886. Enumerarea obiectelor de proprietate intelectuală nu este limitativă, aceasta extinzându-se la toate 4 realizările rezultate din activitatea intelectuală în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic. 1.2 Proprietatea industrială Proprietatea industrială vizează creațiile intelectuale care pot fi puse în practică industrial sub forma produselor, metodelor de producere sau procedeelor. Acestea pot fi protejate la cererea autorului prin certificate speciale sau brevetul de invenție, care este oferit după o evaluare invenției de cptre o comisie oficială de specialitate în domeniu. Exercitarea dreptului de proprietate este monitorizat și fixat prin legislație atât la nivel național, cât și internațional. Denumirea de proprietate industrială nu este limitată doar la domeniul industriei, proprietatea poate fi întilnită și la celelalte domenii economice și sociale precum: comerț, agricultură, mediu, apărare. Astfel, proprietatea industrială se referă în același timp și la tehnologii și produse industriale și la tehnologii și produse din domeniul alimentar. Misiunea dreptului de proprietate este producerea și valorificarea unui produs, limitat de teritoriu și perioadă prin titlul de protecție, precum și producerea de către alte persoane decât autorilor a produselor inventate, fără autorizație. Acest drept reprezintă un minimonopol limitat în timp și spațiu. 1.2.1. Brevetul de invenție Brevetul reprezintă actul de proprietate intelectuală al cărui proprietar deține dreptul excluziv asupra invenției, reprezentând un produs sau un procedeu nou ce aduce un avânt industrial, o simplificare a procesului de producție sau o soluție tehnică pentru rezolvarea unei anumite probleme apărute. Brevetul reprezintă o garanție autorului pentru invenția lui, oferindu-se pe o perioadă limitată, în general reprezentând 20 de ani. Garanția reprezentând faptul că invenția nu poate fi utilizată, distribuită sau vândută fără ca titularul să-și ofere acordul. Încălcarea drepturilor acordate titularului de brevet pot fi sancționate penal prin procesele de judecată. Drepturile titularului privind brevetul presupun deciziile asupra invenției în ceea ce ține ultilizarea invenției brevetate pe durata pretecției. În baza unei licențe titularul oferă terților posibilitatea de utilizare a invenției în anumite condiții convenite de ambele părți. De asemenea acesta poate vinde dreptul asupra invenției unei terțe persoane fizice sau juridice, care devine titularul brevetului. De obicei, companiile mari/ multinaționalele apelează la astfel de achiziții pentru creșterea în domeniu și originalitate pe piață. 5 După expirarea termenului de valabilitate a brevetului, invenția aparține domeniului public și poate fi exploatată de către oricine. Fig. 1.2 Funcțiile brevetului de invenție (Sursa: Prof. Dr. Ing. Tudor Iclanzan, Proprietate Intelectuală, Universitatea Politehnică Timișoara, Note de curs) Necesitatea brevetului Brevetul reprezintă un stimul de dezvoltare precum datorită acestora titularii primesc o recunoaștere oficială și o recompensă materială în cazul invențiilor care se pot comercializa. Astfel, prin încurajarea inovațiilor, calitatea vieții oamenilor se îmbunătățește și dezvoltă constant. Titularii breveturilor au obligația în schimbul protecției invenției de a face public informațiile invenției pentru o îmbogățire a cunoștințelor tehnice din toată lumea. Astfel, brevetul nu numai că oferă protecție și recunoaștere autorului dar și o inspirație pentru noi invenții și cercetări. Acordarea brevetului Prima etapă în obținerea unui brevet reprezintă depunerea unei cereri de brevet, în care vor fi stipulate titlul invenției, domeniul tehnic de apartenență, descriere a inovației clar redactată și suficient de detailat astfel încât o persoană cu nivelul mediu de cunoștințe în domeniul respectiv să poată reproduce invenția. 6 Descrierea inovației/ invenției se face utilizând scheme, desene, grafice, orice alte metode pentru o explicare cât mai bună și o înțelegere cât mai ușoară a inovației. De asemenea, în cerere se vor stipula parametrii de spațiu asupra căruia se va aplica viitoarea invenție. Pentru acordarea brevetului, o invenție trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - Deținerea utilității practice ( aplicare industrială, rentabilitatea parametrilor); - Prezentarea elementului de noutate; - Rezultatul unei activități de creație (activitatea inventivă); - Constituirea unei soluții tehnice (produs, procedeu sau metodă). Brevetele sunt acordate oficiul național de brevete sau cel regional care deservește mai multe țări, cum este și OEB- Oficiul European de Brevete și OAPI- Organizația Africană a Proprietății Intelectuale. Aceste sisteme sunt cei care decid oferirea de brevete pentru o invenție valabilă pentru teritoriul uneia sau mai multor țări, precum solicitantul poate să ceară protecție în oricare țară dorește. Fig. 1.3 Procesul de creare, protecție și valorificare a obiectelor de proprietate intelectuală. Pentru utilizarea produselor protejate de drepturi de proprietate se întemeiază un contract numit licență, prin legea dreptului de autor, ceea ce oferă dreptul utilizatorului de 7 a folosi produsul. Ca de exemplu în cazul produselor informatice, în funcție de legea dreptului de autor, modul de utilizare diferă în categprii ca: 1) Aplicații gratuite sau freeware- produsele care pot fi utilizate gratuit, precum autorii acestor aplicații, chiar dacă și-au înregistrat drepturile de autor, nu solicită plata pentru acestea. 2) Aplicații de probă sau shareware- produsele ce pot fi testate pe o perioadă limitată de timp, gratuit, însă cu existența unor restricții, pentru versiunile întregi e nevoie de achiziționarea licenței. 3) Aplicații cu plată sau retail software- acele aplicațiie care pot fi folosite numai dacă sunt achiziționate licențele. 4) Aplicațiile neînregistrate sau public domain software- produseleneprotejate de drepturile de autor, gratuite. Însă utilizarealor nu este asigurată cu nici o siguranță de funcționalitatea la cantitatea și calitatea necesară utilizatorului. 1.2.2 MARCA Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Pot să constituie mărci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne. Acordarea asistenţei de specialitate în domeniul proprietăţii industriale şi reprezentarea persoanelor fizice şi juridice române sau străine interesate în fata OSIM se asigură prin intermediul consilierilor în proprietate industrială, organizati în cadrul CNCPIR în conformitate cu dispoziţiile OG 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială. Marca este un element esential al strategiei întreprinderilor: reprezintă imaginea produselor sau serviciilor întreprinderii şi face distincţia între produsele şi serviciile întreprinderii şi cele ale altor întreprinderi, pentru consumator reprezintă cel mai comod mijloc de a recunoaşte rapid o categorie de produse şi servicii care i-a fost recomandată sau pe care experienţa l-a determinat să o prefere altor produse sau servicii de aceeaşi natură. Pentru întreprindere, marca reprezintă un mijloc de a cuceri şi a păstra o clientelă. 8 Marca poate fi verbală, figurativă, combinată sau tridimensională. Pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte (inclusiv nume de persoane), denumiri arbitrare sau fanteziste, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne. Înregistrarea unei mărci pe teritoriul României poate fi obţinută prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Mărci – OSIM – (marca naţională), la Organizaţia Mondială a Protecţiei Proprietăţii Intelectuale, situată la Geneva – OMPI (prin desemnarea României – marca internaţionala) sau la Oficiul pentru Armonizarea Pieţei Interne – OHIM (marca comunitară). Drepturile titularului mărcii sunt confirmate prin certificatul de înregistrare a mărcii. Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv, pentru produsele şi/sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului. Înregistrarea permite posibilitatea de a interzice terţilor de a depune sau de a utiliza, fără autorizaţie, indiferent sub ce formă, marca sau unul din elementele sale caracteristice, pentru aceleaşi produse sau servicii. La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reinnoită nelimitat, la împlinirea fiecarui termen de protecţie de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege. Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul României. Protecţia într-o ţară străină presupune îndeplinirea formalităţilor prescrise de legislaţia ţării respective. Convenţia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi ca cele acordate titularilor naţionali din ţara respectivă. Conventia dă prioritate, asupra oricăror altor persoane, pentru depunerea aceleiaşi mărci, în ţările membre ale Convenţiei, în termen de 6 luni de la data depozitului din România. Sistemul Madrid permite înregistrarea internaţională a uploads/Litterature/ mfb-etacad.pdf