Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

A C A D E M I A R O M A N A M E M O R I I L E S E C Ţ I U N I I I S T O R I C E

A C A D E M I A R O M A N A M E M O R I I L E S E C Ţ I U N I I I S T O R I C E S E R I A III TUMULI M E M. i C O N S I D E K A J I U N I ASUPRA UMOR NUME DE RÂURI DACO-SCITICE DE V A S I L E P A R V A N M E M B R U A L Λ C Λ D E M I E I R O M A N E ; ■· \ 11?' ttUZEULUl ) C V L T V R A N A Ţ I O N A L Ă B U C U R E Ş T I www.cimec.ro C O N S I D E R A Ţ I I A S U P R A U N O R NUME DE RÂURI DACO-SCITICE DE V A S I L E P Â R V A N MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE Ş e din ţa delà 28 Apri lie 1 g 2 2 Originile poporului si culturii noastre nu se vor puteà mai clar lămurl, până ce arheologia de săpături nu va luà ìn deaproape cercetare şi resturile asà numitului Ev Mediu, in strânsă legatura cu cele preistorice, iar filologia nu va cercetà istorie si geografic-comparativ — pe bază nu numai romanica şi slavică, ci si general indogermanica — diferitele nume de persoane si de demente si accidente geografice 1)« In prezent cercetătorii nostri, neocupându-se îndestulător cu antichităţile şi filologia indoeuropeană, atacă zadarnic di feritele problème thraco-seythe, care stau la baza istoriei noastre. A aplicà cunoştinţe şi regale de fi'ologie romanica unor demente toponomastice, care au o origine şi o evoluţie scytho-turaniană ori thraco-slavă, e, de sigur, neştiinţific. Ocupându-mă de mai multi ani cu antichităţile thrace, am crezut ca-mi pot un moment luà libertatea de a ìntre- rupe obisnuitele mele comunicări arheologice si de a pre- zentà azi, sprijinite pe literatura necesară, câteva simple consideraţii — fără nici o iluzie de definitivat — asupra ono- masticei fluviale din Dacia Scythica. l) Un început foarte interesant face d. N. Drăganu, în Dacoromania, I, 1921, p. 109 şi urm., examinând cinci străvechi elemente toponimice, neexplicabile prin originile tradiţionale, slava ori latina. 1 A R. — Memoriile Istorice. — Seria III, Tom. I. Meni 1. ÔIBLIOTKCA ί HAŢ* - Λ W M www.cimec.ro VASILE PARVAN 2 In ţinutul getic dintre Nistru, Carpati şi Balcani, adică în Basarabia, Moldova, Muntenia, Dobrogea şi o mare parte a Bulgariei nordice, au avut loc continuu, din timpuri an- terioare cunoştinţelor no astre literar-istorice (care încep abià în sec. VII a. Chr.) şi până în timpul imperiului roman târziu (la sfârşitul sec. IV d. Chr.) *) infiltrata persistente de demente iraniene: scythice şi apoi sarmatice. Totuş Geţii, adică Dacii, s'au menţinut, ba chiar s'au revărsat şi dincolo de TyraSy în ţinutul scit delà Nordul Mării Negre, după cum se vede, între altele, si din numărul însemnat de nume thrace, care se întâmpină în inscripţiile greceşti din Sudul Rusiei, şi în special din partile sudvestice,către Olbia. (V. tot materialul la Minns, Scythians and Greekst Cambridge, 1913, p. 122 sq., 38, 41, 86, etc.). Invers, inscripţiile şi monetele ne arata mici regate scythe in ţinutul dintre Callatis si Odessus 2). Această reciproca pătrundere a dus la un schimb şi un amestec de forme culturale, care ne fac azi destul de grea separarea elementelor getice de cele scythice si sarmatice. (Cf. Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der griech. Sprache, p. 179 sq. si 214—16). Vom urmarì în comunicarea de azi câteva nume de râuri, pe cari le întâlnim în ţinutul daco-scythic, mai sus déter minât, îndestulător documentate de izvoare, spre a încercà măcar aproximativ o explicare a formei si originei lor. In cartea de privilegii data Histrianilor de împăratul Traian la 25 Octomvrie, anul 100, se întâlnesc, eu ocazia grăni- ţuirii teritoriului rural al cetătii lor, cinci nume de raulete: [.Jsampaeus, Calabaeus, Gabranus, Picusculus si Turgiculus. Urtimele doua sunt romane. Celelalte, potrivit eu situaţia etno grafica locala —avem în afară de Greci numai Daci si Bessi— ar trebui să fie thrace. Şi totuş cercetându-le mai de aproape, în special pe cele două dintâi, pentru care avem oarecare 1) Vezi articolul Sarmaticus, de Stein, la Pauly-Kroll-Witte II A, p. 15 şi urm. 2) Cf. d. p. şi comunicarea colegului nostru d. Sutzu, Contrìbutia numismatica la istoria antica a României transdunărene, An. Ac. Rom., Mem. Secţ. Ist. XXXVIII 1916, p. 523 şi urm. www.cimec.ro 3 CONSIDERATII ASUPRA UNOR NUME DE R A U R I DACO-SCITICE 3 material comparativ, nu pare a fi de loc cazul să le socotim ca thrace. Printre afluenţii Bugului (Hypanis), Herodot citează la descrierea Scythiei râul Έξαμπαΐος din ţinutul cu acelaş nume (IV 52 şi 81 ; cf. Minns, o. e , p. 28, 31 n. 2, 80, 39 şi 100). Este clar că râuleţul de lângă Histria, al cărui nume, păstrat la începutul rândului 7 din inscripţia 16 (Histria IV, p. 560), poate să fi avut la capătul rândului précèdent şi litera care-i lipseşte faţă de numele de râu din Scythia, ìn transcriere grecească [.]σαμπαΐος, e rudă bună cu cel delà Herodot. Nimic nu împiedecă de a admite ca forma originala a lui, forma Asampaios, din care se poate cu vremea — fie la Scythi, fie prin Thracii de aici — sa se fi obţinut, eventual,si simplu Sampaios, ca Samus faţă de Asamus, în ţinutul vestthracic, resp. dacie. Fapt e, că numele acesta, fie complet, fie pre- scurtat, fie ca simplă rădăcină, nu se întâlneşte până acum între numele de râuri thrace. Terminaţia -αΐος, αιος, εος, pentru care mai avem imediat si celait râu Calabaeus, delà Histria, ne este şi ea quasi-necunoscută in numirjle thrace de râuri: doar două-trei exemple la Tomaschek (Die alteri Thraker II 2, p. 94 sq. [έος]). Ea este grecească. Şi Thracii îşi păstrează sufixele proprii. Dar etimologia \\ii Έξαμπαΐος [AJsampaeus, ne este cunoscută: ea e iraniana (adică sey- thică), găsindu-şi explicarea în rădăcinele zendice, asha, as- havatiy «curat», şi pathi, «cărare» (cf. Minns, o. c.t p. 39): astfel forma delà Histria e chiar mai credincioasă origina- lului decât cea din Scythia1). Să cercetăm acum si pe celait tovarăş: Καλαβαΐος, şi pe urmă să încercăm a ne pronuntà în privinţa rostului amândurora la Histria. Lăsând la o parte terminaţia αΐος, credem că ìn restul Καλαβ- avem două rădăcini: καλ(α)- şi -αβ- (resp.-απ-). In adevăr, ambele rad acini ne sunt cunoscute din alte numiri geografice din partile noastre. In Bisaltia, lângă Chalcidice, găsim, nù departe de Argilon, localitatea Κάλαρνος (Procopius) sau Κάλαρνα (Ştefan Byzantinul), iar pe coasta bithynică — | x) Traducerea numelui acestui râu, «drum curat», aminteşte vorba poeziei popu- lare: «Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere». www.cimec.ro 4 VASILE PARVAN 4 avem râul Κάλης, -ητος, sau Κάληξ, -ηκος. Tomaschek (o. c, II 2, 84 si 100) observa că, în καλα-, avem rădăcina qal, «a fi negru», kdla-, care în sanscrit înseamnă «negru». De alta parte avem în Scythia Minor localitatea Ζάλδαπα, ortogra- fiată şi Ζάλοαβα, a cărei prima parte, ζαλο-, înseamnă, ca în neopersană, zendică şi sanscrita, «galben» (a doua explicare a lui Tomaschek pentru această rădăcină, cu ajutorul lituanei, ossetei si zendei, ca «rece», nu e nici ea imposibilă şi duce de altfel la aceleaşi concluzii), iar rădăcina din urmă, -απ-, -αβ-, nu are decât o singură explicare, şi anume, tot iraniana, ca în neopersan zard-âb, «apă galbenă» (v. toate citatele la Tomaschek II 2, 77). Deci kal-ab-, «apă neagră» *). E drept că rădăcina ap- se întâmpină şi în Boeotia, în Μεοαάταον δρος (adică μεαο-ποτάμίον), unde însă avem ap- pentru vedu (βέου) phryg. «apă» (cf. si Kretschmer, p. 225), şi în Banat la râul 'Άπος, Apo, Caraşul de azi (de sigur nù şi în numele de localitate Apulum, cum crede Tomaschek, caci acest nume e propriu zis Appidum şi stă în legatura cu numele de popor Appuli: conf. Consolatio ad Liviam, Băhrens, P. L. M. I p. 97 sq., v. 387 sqq., având probabil un ait radical): Tomaschek II 2, 91 sq. Dar cum cuvântul clasic thracic pentru apă e zura (zora) (Tomaschek II 2, 98, 78, 76), iar dacie zara, zera, sarà (ibid, 77, 79), sunt inclinât a crede că rădăcina ap-, resp. ab- (ca în neopersan) e iraniana, iar nu thracă. Cum şi rădăcina kala- îşi găseşte lamurirenùîntr'o rădăcină phrygo- armeană (thracic), ci într'una sanscrita (arie), imi pare firesc a socotl atât numele Zaldapa, Zaldaba, cât şi rădăcinile unite Cal-ab-aeuSy drept iraniene, adică seythe. Cu atât mai mult, cu cât, chiar ca aşezare a lor în Scythia Minor, eie invita la o atare interpretare. (Vezi de altfel asupra relaţiilor thrako- iraniene si asupra numelor iraniene la Thraci, si Kretschmer, o. e, p. 214—16). La data însă, când apar în documente [Ajsampaios, Ca- labaios şi Zaldapa, m partile acelea nu e nici un Scit. Şi, din timpuri străvechi, ni se vorbeşte aici de Geţi şi de alti Thraci. Enclave uploads/Litterature/ vasile-parvan-consideratiuni-asupra-unor-nume-de-rauri-daco-scitice.pdf