Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

ABORDARE EVOLUTIVĂ A BIBLIOGRAFIEI ROMÂNEŞTI „Bibliografia este, în sine, o ope

ABORDARE EVOLUTIVĂ A BIBLIOGRAFIEI ROMÂNEŞTI „Bibliografia este, în sine, o operă, rezultat al unei viziuni structurale, al unor competenţe de cercetare şi a unor virtuţi profesionale, între care se remarcă exigenţa, acribia, perseverenţa şi devotamentul”. Ion Stoica 1 Geneza şi primele lucrări bibliografice româneşti Apariţia şi evoluţia bibliografiilor în ţara noastră, până la conceperea propriu-zisă a unui sistem, reflectă contextul istoric şi cultural al epocii. Cercetările mai vechi şi cele contemporane cu privire la istoria culturii româneşti relevă existenţa patrimoniului de carte, dobândit şi conservat de-a lungul secolelor în bibliotecile româneşti. Astfel, „structura de ansamblu a celor mai vechi şi reprezentative biblioteci din perioada de început a tezaurizării înţelepciunii umane în memoria colectivă a acestora este relevată în colecţiile cărturarilor: Luca Stroici, Petru Şchiopu, Grigore Ureche, Udrişte Năsturel, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu, Constantin Mavrocordat, etc.”1 Referindu-se la „perioada patriarhală a culturii noastre"2, Nicolae Georgescu - Tistu ne introduce în atmosfera "bibliotecii orale sau folclorice ce reprezintă prototipul de bibliotecă străveche, de dinaintea celor cunoscute în jurul mănăstirilor."3 În contextul culturii medievale, ansamblul general al bibliotecilor din ţările române este reflectat în imaginea specifică a bibliotecilor episcopiilor, mănăstirilor şi ale domnitorilor, care s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile de la Mărgineni, Cozia, Polovraci, Hurez4, Bistriţa, Văcăreşti, ca şi pe lângă episcopiile de Argeş şi Râmnic. Din perspectiva definirii conceptuale, bibliografia desemna, la început, liste, inventare, cataloage sau repertorii de cărţi, având preponderent un caracter de evidenţă şi înregistrare a cărţilor. Aceste structuri sunt convergente cu cele europene: „în istoria culturii şi civilizaţiei româneşti regăsim o evoluţie sincronă cu cea europeană, în privinţa 1 NICULESCU, Zenovia. Geneza clasificării de bibliotecă. Bucureşti: ABBPR, 1996, p. 55 - 56. 2 PANAITESCU, P. P. Interpretări româneşti. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1994, p. 28. 3 GEORGESCU - TISTU, N. Cartea şi bibliotecile: studii de bibliologie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1972, p. 188. 4 Cf.: IORGA, N. Vechile biblioteci româneşti sau ce se cetia odinioară în ţările noastre. În: Floarea darurilor, 1907, nr. l, p. 65. 1 genezei bibliografiilor. Astfel, forme incipiente ale bibliografiilor sunt reprezentate prin cataloagele de bibliotecă, tipografii şi librării.”5 Cataloagele de bibliotecă Secolul al XVII-lea este reprezentativ pentru apariţia cataloagelor întocmite de bibliotecari, oameni de cultură, cunoscători în detaliu ai importanţei demersului bibliografic într-o perioadă de indubitabilă efervescenţă culturală. Impresionanta colecţie particulară a lui Constantin Cantacuzino a beneficiat de realizarea celui dintâi catalog de bibliotecă în limba română, în anul 1667, care înregistra cărţile cumpărate de stolnic în Italia, pe vremea când se afla la studii la Padova. Ulterior, acesta i-a adăugat catalogului şi un supliment în limba italiană: Summario delli miei libri.6 Catalogul Bibliotecii Stolnicului Constantin Cantacuzino7 de la Mărgineni, întocmit de Nicolae de Porta, reflectă colecţiile de publicaţii care au constituit, în principal, patrimoniul documentar al domnitorului în perimetrul preocupărilor sale: istorie, religie, filozofie, arheologie, politică. Catalogul bibliotecii de la Hurez a Iui Constantin Brâncoveanu, realizat de I. Eliade în lucrarea Biblioteca de la Hurez a lui Constantin Brâncoveanu, considerat ca un simbol al unei adevărate „monarhii culturale”8, a fost descoperită de Al. Odobescu şi cercetată de N. Iorga. Ea avea „un catalog redactat de revizorul şcolar al judeţului Vâlcea, I. Eliade, la data de l mai 1865 şi cuprindea 425 volume (manuscrise şi tipărituri) în limbile greacă, latină, italiană, arabă şi georgiană. Pentru fiecare lucrare se transcrie, în original, numele autorului, titlul complet sau prescurtat, locul de imprimare şi anul de apariţie.”9Aceste date deosebit de importante pentru descrierea unei lucrări devin concludente pentru o bibliografie specializată. Biblioteca Mavrocordaţilor de la Văcăreşti a fost reflectată în trei cataloage scrise în limba greacă, ce reprezintă o evidentă mărturie a construirii unor instrumente de evidenţă şi valorificare a patrimoniului documentar. Acestea sunt10: „Catalogul cărţilor la Văcăreşti"; „Catalogul cărţilor veneratei şi domneştii Mănăstiri a Prea Sfintei Treimi din Văcăreşti (1723)" şi „Catalogul tuturor cărţilor greceşti, greco - latine, italiene, franceze şi altele care sunt spre folosinţa Iui Constantin M. Mavrocordat, afară 5 NICULESCU, Zenovia. Bibliografii speciale : curs universitar. Bucureşti: ABBPR, 1999, p. 79. 6 Cf.: BULUŢĂ, Gheorghe. Civilizaţia bibliotecilor. Bucureşti: Editura Enciclopedică,1998, p.154. 7 Cf.: NICULESCU, Zenovia. Op. cit., p. 79. 8 Vezi: IORGA, N. Istoria românilor. Vol. 6. Bucureşti': [s.n.], 1938, p 398. 9 DIMA - DRĂGAN, C. Exlibris. Bucureşti: Litera, 1973, p. 158. 10 NICULESCU, Zenovia. Op. cit., p. 80. 2 de cele aflate în marea bibliotecă a măritului domnitor (1725)". Bunăoară, catalogul - bibliografic realizat de bibliotecarul lui Nicolae Mavrocordat, Ştefan Bergler, la începutul secolului al XVIII-lea, în 1723, nu numai că prezintă un număr impresionant de descrieri bibliografice ale imprimatelor şi manuscriselor greceşti din biblioteca de la Văcăreşti, dar cele peste 1400 sunt descrieri ample.11 Cataloagele Bibliotecii de la Văcăreşti, organizate în ordinea alfabetică a autorilor, pot fi considerate ca forme incipiente de bibliografii generale ale ansamblului enciclopedic informaţional existent în Biblioteca Mavrocordaţilor şi au rol de înregistrare, evidenţă informare. De altfel, domnitorul şi omul de cultură Constantin Mavrocordat a fost în mod evident preocupat de domeniul bibliografiei, achiziţionând în mod constant unele dintre cele mai renumite cataloage de librării din străinătate, o diversitate de bibliografii de specialitate utile documentării personale ca şi o multitudine de cataloage de anticariat pentru îmbogăţirea colecţiilor sale de bibliotecă cu incontestabile valori bibliofile. Bibliologul Corneliu Dima - Drăgan apreciază în mod deosebit valenţele bibliografice ale preocupărilor domnitorului: „cultura bibliografică a domnitorului era aşa de întinsă, iar instrumentele sale de lucru aşa de diverse şi extrem de cuprinzătoare, încât putea să completeze sau să corecteze, uneori, informaţiile din clasica operă a lui Boeclerus. Observaţiile bibliografice sunt surprinzător de exacte şi în totală concordanţă cu valoarea reală a lucrărilor adnotate.”12 Reţinem, pentru sec. al XIX-lea, cataloagele unor biblioteci reprezentative care din perspectiva demersului nostru au configuraţia unor tipologii bibliografice. Astfel, Catalogul Bibliotecii Colegiului Sf. Sava din 1836, atribuit lui Petrache Poenaru, realizat cu ocazia inventarierii fondurilor Bibliotecii Mitropoliei din Bucureşti, configurează atributele unei bibliografii generale. De asemenea, Catalogul Bibliotecii Academiei Mihăilene: „Catalogue des livres de lecture de la bibliothèque de l'Académie”13, realizat în anul 1841 de către Dimitrie Gusti, primul bibliotecar al Academiei Mihăilene, prin descrierile complete de lucrări şi organizarea acestora pe domenii întruneşte atributele unor bibliografii specializate. La colegiul Sf. Sava din Bucureşti, losif Genilie a redactat şi tipărit în 1846-1847 un amplu catalog al bibliotecii aşezământului, în două volume, în care lucrările sunt grupate după criteriul lingvistic14: "Biblioteca latină şi italiană. Catalog de cărţile latine 11 Cf.: BULUŢĂ, Gheorghe. Op. cit., p. 155. 12 DIMA - DRĂGAN, C. Biblioteci umaniste româneşti. Bucureşti: Litera, 1974, p. XI. 13 Cf.: NICULESCU, Zenovia. Op. cit., p. 82. 14 Ibidem, p. 82. 3 şi italiene ce se află în Biblioteca Colegiului Naţional (1846)" şi "Biblioteca franceză, română, elenică grecească, germană, engleză, ungarică, slavonă, ebraică arabică şi turcească. Catalog de cărţile franceze, române ... care se află în Biblioteca Colegiului Naţional (1847)"; Cel de al doilea catalog furniza informaţii mai complete, înregistrând ediţia, anul şi locul publicării şi chiar tipografia. Într-o succesiune cronologică, pot fi enumerate şi Catalogul completării Bibliotecii din Iaşi, elaborat de B. P. Hasdeu; Catalogul Bibliotecii Astra, redactat de Nicolae Toganu în 1895; Catalogul alfabetic de cărţile aflate în Biblioteca Centrală, întocmit de Ion C. Gârleanu; Catalogue des livres A. O. al lui Alexandru Odobescu; Catalogul Bibliotecii Academiei, etc. Menţionarea şi prezentarea câtorva dintre cataloagele de bibliotecă din perioada de început a bibliologiei româneşti - perioadă de indubitabilă efervescenţă culturală - însoţite de unele consideraţii susţin şi argumentează ideea că „geneza bibliografiei este indisolubil legată de primele cataloage de bibliotecă, deoarece şi acestea reprezintă, în principal, liste de cărţi structurate pe diferite criterii cu scopul de a reflecta fondul de cărţi, de a informa, comunica şi valorifica propriile colecţii de publicaţii.”15 Cataloagele de librării În contextul analizei pluralităţii reprezentărilor cataloagelor ca forme incipiente de bibliografii se situează şi cataloagele de librării şi de tipografii. Cataloagele de librării, în pofida aspectului şi destinaţiei comerciale, conţin şi elemente semnificative de comunicare bibliografică. De altfel, ele reprezintă importante izvoare bibliografice pentru cercetare şi, nu în ultimul rând, pentru elaborarea unor lucrări cu privire la istoria culturii şi civilizaţiei româneşti. Profesorul Nicolae Georgescu-Tistu, în „Bibliografia literară română"16, a întreprins şi un studiu analitic al cataloagelor de librării: - Catalog de cărţile ce se află în Libreria Românească din Bucureşti a D. D. losif Romanov şi Comp pe Uliţa Sf. Gheorghe Nou în Braşoveni în 1836. Ediţia acestui catalog apărută şi doi ani mai târziu, a cuprins aproximativ toate cărţile tipărite de la 1800 la 1838, adică 100 cărţi bisericeşti şi 196 laice. Din 1840 toate librăriile de seamă tipăreau astfel de cataloage; - Catalog pentru cărţile ce se află de vânzare la Librăria cea Românească din Iaşi (l 840); 15 Ibidem, p. 84. 16 Cf.: GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Bibliografia literară română. Bucureşti: Imprimeriile Statului, 1932, p. 65-82. 4 - Catalogue des livres français qui se donnent en lecture á la Librairie de la Cour de F. Walbaum (Bucureşti, 1838); - Catalogul cărţilor româneşti, bisericeşti, istorice, morale şi romane ce se află în librăria George Ioanid (Bucureşti, 1847); - Catalogul Librăriei Socec aranjat în ordinea alfabetică după numele autorilor uploads/Geographie/ abordare-evolutiva-a-bibliografiei-romanesti 1 .pdf