Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

Despre devenirea familiei în dreptul român şi perspectivele legislative ale par

Despre devenirea familiei în dreptul român şi perspectivele legislative ale parteneriatului civil 57 FAMILIA ŞI PARTENERIATUL CIVIL Despre devenirea familiei în dreptul român şi perspectivele legislative ale parteneriatului civil Prof. univ. dr. hab. MIRCEA DAN BOB1 Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca SUR LA FORMATION DE LA FAMILLE DANS LE DROIT ROUMAIN ET LES PERSPECTIVES LÉGISLATIVES DU PARTENARIAT CIVIL RÉSUMÉ L’approche du thème du partenariat civil, de lege ferenda, déclenche des susceptibilités en Roumanie. Ceux qui optent pour la tradition rejettent toute création d’un cadre légal dans ce sens, en favorisant la solution du blocage constitutionnel de la définition de la famille. L’autre orientation oppose les évolutions législatives récentes de l’Occident européen et de l’espace nord-américain pour soutenir une adaptation du droit roumain à la modernité d’une certaine liberté de la formation de la famille. L’étude se propose de vérifier, par une analyse semblable à l’histoire du droit et de la sociologie juridique, l’adéquation du débat sur le partenariat civil en Roumanie: la terminologie, les arguments juridiques, historiques et sociologiques par rapport à l’éventuelle réglementation de l’institution, la corrélation de la situation sociologique concrète de la famille avec sa posture juridique dans la législation roumaine, en tout premier lieu dans les codes fondamentaux. Mots-clés: la notion de «famille»; l’évolution; des aspects historiques; des aspects sociologiques; le partenariat civil. ABOUT BECOMING A FAMILY IN THE ROMANIAN LAW AND THE LEGISLATIVE PERSPECTIVES OF THE CIVIL PARTNERSHIP ABSTRACT The approach of the civil partnership question, de lege ferenda, shall trigger any susceptibility in Romania. The persons opting for tradition reject any establishment of a legal framework for this purpose, by promoting the solution of the constitutional block of the definition of family. The other direction opposes the latest legislative evolutions in the European West and in the North-American space for supporting a transposition of the Romanian law to the modernity of a certain freedom of the family formation. The study is aimed at checking, through an analysis such as the law history and the legal sociology, the adequacy of the debate about the civil partnership in Romania: terminology, legal, historical and sociological arguments in relation to the possible regulation of the institution, the correlation between the concrete sociological position of family and its legal pose in the Romanian laws, first in the fundamental codes. Keywords: notion of “family”; evolution; historical issues; sociological issues; civil partnership. 1 mirceabob@law.ubbcluj.ro. Despre devenirea familiei în dreptul român şi perspectivele legislative ale parteneriatului civil MIRCEA DAN BOB Mircea Dan Bob 58 Simpla discuţie asupra instituţionalizării juridice a parteneriatului declanşează susceptibilităţi în România. Optanţii pentru tradiţie resping orice constituire a vreunui cadru legal în acest sens, prin promovarea soluţiei brutale a blocării constituţionale a definiţiei familiei. Cealaltă orientare opune evoluţiile legislative recente din Occidentul european şi din spaţiul nord-american pentru a susţine o adaptare a dreptului român la modernitatea libertăţii de constituire a familiei. Faţă de intensitatea dezbaterii, ne propunem să verificăm printr-o analiză de ordinul istoriei dreptului şi al sociologiei juridice adecvarea acesteia pentru România. Nu cumva înşişi termenii uzitaţi de ambele tabere sunt arbitrar formulaţi? Concordă argumentele morale, juridice, istorice şi sociologice aruncate în vâltoarea încleştării cu realitatea din teren? Există suficiente argumente pentru a susţine legiferarea partene- riatului civil în România? Pentru a răspunde, vom relua aici câteva dintre rezultatele unei cercetări pe care am întreprins-o relativ recent împreună cu câţiva colegi de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca2. În esenţă, încercaserăm să surprindem dacă există o corelare între ipostaza sociologică concretă a familiei în România şi ipostazierea juridică a acesteia în legislaţia românească (în primul rând în codurile fundamentale). 1. Ce însemna familia românească în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea?3 Cercetările sociologice au arătat că familia ţărănească (paradigmatică pentru majoritatea covârşitoare a populaţiei româneşti în perioada vizată) funcţiona ca o „comu- nitate familial-patrimonială”4, ai cărei membri – prin capacităţile şi priceperile/calificările lor – au roluri determinate şi interdependente sub conducerea capului acesteia. Este un grup restrâns, repliat asupra lui însuşi prin faptul că îşi este autosuficient şi grupat în jurul pământului familial pe care îl munceşte şi al industriei casnice pe care o desfă- şoară. Devălmăşia tradiţională ce caracteriza familiile de ţărani liberi români făcea ca averea să aparţină familiei ca grup, membrii săi având mai degrabă folosinţa asupră-i5. Regimul juridic ce guverna familia astfel constituită determina dependenţa oricărui membru faţă de grup şi interdependenţa tuturor membrilor, grupaţi în consecinţă sub autoritatea şefului familiei. Toate aceste aspecte au concurat la autonomia întregului grup faţă de circumstanţele externe şi credem că aici se găseşte una dintre cauzele rezistenţei mediului nostru rural la penetrarea Codului civil modern de la 1864. Istoricul dreptului Ion Peretz evidenţiase într-un amplu studiu6 neîncrederea ţăra- nului român faţă de reglementarea importată de subţirea pătură cultivată a societăţii româneşti de secol al XIX-lea. În opinia sa, această atitudine a făcut ca noul cod, prea 2 A se vedea volumul concluziv al cercetării în cauză: Familie şi moştenire în România, M.D. Bob (coord.), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016. 3 M. Cernea, Schimbări ale structurii familiei ţărăneşti în cooperativele agricole de producţie, în Revista de filozofie 16 (1969) [citat în continuare „Cernea, Schimbări”], pp. 1009-1011, cu autorii citaţi acolo. 4 Grofşoreanu, Raport asupra anchetei etico-juridice la Belinţ, p. 340, apud Cernea, Schimbări, p. 1012. 5 Costa-Foru, Cercetarea, pp. 31-32, apud Cernea, Schimbări, p. 1010. 6 I. Peretz, În marginea codului civil, în C. Jud. (31) 1922, 19, pp. 272-277. În acelaşi sens: „[…] ţăranii se împart şi astăzi tot după «obiceiul pământului», după normele venite lor din adâncul veacurilor, fără formalităţi sau mijlocirea judecătorului şi fără a se preocupa câtuşi de puţin de ceea ce prescrie condica civilă. [...] Cea mai evidentă dovadă despre aceasta este nemărginitul dispreţ cu care, şi astăzi, masa cea mare a populaţiei tratează unele prescripţii isvorâte din minţile sofisticate ale unor amatori de simetrie – păcatul raselor latine” (E. Cerkez, Obiceiul pământului, în „Din vremuri trecute”, Bucureşti, 1924, pp. 48 şi 50). Despre devenirea familiei în dreptul român şi perspectivele legislative ale parteneriatului civil 59 FAMILIA ŞI PARTENERIATUL CIVIL francez pe fond, să fie literă moartă la sate şi să aibă nevoie de o perioadă de asimilare în ţara sa de adopţie – încheiată abia la finele primei conflagraţii mondiale. Părerea noastră este că Peretz are dreptate când identifică aici o aplicaţie în juridic a teoriei maiores- ciene a formei fără fond. Credem însă că la cantonarea timp de şase decenii a Codului civil de la 1864 în stadiul de literă moartă a contribuit şi modul de funcţionare a familiei ţărăneşti, schiţat mai sus: un grup social opac la impactul unei codificări conţinând reguli dintre care unele îi erau străine şi care, în final, nici nu îi erau necesare pentru buna sa funcţionare. 2. Noţiunea de familie nu se suprapunea total, în concepţia Codului lui Cuza, cu cea de rudenie, iar vocaţia succesorală nu ieşea din familia legitimă7. Era, în fond, o concepţie cu o venerabilă vechime, originată în influenţele creştine asupra legislaţiei promulgate în materie de către Iustinian şi prezentă atât în vechiul drept francez, cât şi în vechiul drept românesc. Codul Napoléon a dorit la 1804 să favorizeze căsătoriile, astfel că a întemeiat vocaţia succesorală a descendenţilor pe legitimitatea dată de mariaj. Ideile umaniste promovate de Revoluţia franceză din 1789 au reuşit totuşi să nu lase copiii naturali fără niciun drept, iar Codul lui Cuza a mers chiar mai departe de atât: pe linia tradiţiei juridice româneşti, le-a acordat vocaţie numai faţă de mamă (art. 652 alin. 2). Această soluţie a ajuns să fie criticată pentru că nu ţinea seama de o realitate: numărul mare de copii nelegitimi, în pofida interdicţiilor tradiţionale de ordin religios. Aceştia nu erau numai fructul adulterelor, dar şi consecinţa convieţuirilor consensuale (peiorativ numite „concubinaj”) – răspândite atât în mediul urban, cât şi în cel rural încă din secolul al XIX-lea8. Ca urmare, contemporanii au adoptat un punct de vedere moderat, în care legitimitatea familială nu trece principial dincolo de cadrul căsătoriei: „Sistemul legii române este de neînţeles, lipsit de logică şi de echitate. Copilul natural nu este cu nimic vinovat de greşeala părinţilor. Desigur că, într-o legislaţiune bine chibzuită, situaţiunea sa juridică nu poate fi echivalentă cu a copiilor legitimi; legea are prea mare interes, din punct de vedere social, să sprijine şi să încurajeze familia pentru a da copiilor naturali avantaje sau prerogative identice cu ale copiilor născuţi dintr-o căsătorie regulată. Această chestiune de principiu pare a fi scăpat din vedere legiuitorului nostru”9. Occidentul european a cunoscut ulterior (în unele cazuri chiar din secolul al XVIII-lea), pe măsura migrării în mediile industrializate, o scădere în importanţă a bunurilor moştenite legate de ocupaţiile agricole (bunurile „familiale”) şi creşterea corelativă a ponderii patrimoniale a bunurilor achizite, rezultat al muncii fiecăruia. Migrarea populaţiei către oraş s-a efectuat, de obicei, în formula părinţi plus copii, ceea ce a dus la o „dispersare a legăturilor de rudenie de la sate”10 şi a augmentat substanţial ponderea 7 Mai precis: din familia de sânge. De asemenea, fără a intra aici în detaliile controversei, mergem pe uploads/S4/ institutia-familiei-in-dreptul-romanesc.pdf