Remerciez-le!

Remerciez @Admin pour avoir partagé cet document gratuitement, de la manière la plus simple, en partageant sur les réseaux sociaux.

133 FAMILIA LEXICALĂ: O ABORDARE LEXICOGRAFICĂ* CRISTIAN MOROIANU Universitatea

133 FAMILIA LEXICALĂ: O ABORDARE LEXICOGRAFICĂ* CRISTIAN MOROIANU Universitatea din Bucureşti I. Din punctul nostru de vedere, familia lexicală reprezintă totalitatea unităţilor lexicale create în interiorul unei limbi prin derivare, compunere, conversiune sau prin alte mijloace interne şi care se raportează, direct sau în etape succesive, la un cuvânt radical neanalizabil din punct de vedere lexical1. În funcţie de modalităţile interne (convenţionale – derivare, compunere, conversiune – sau, dimpotrivă, neconvenţionale – trunchiere, contaminaţie, specializarea lexico-morfologică a variantelor etc.), familia lexicală poate fi avută în vedere: a) în sens restrâns; b) în sens larg. O familie lexicală în sens restrâns este alcătuită, prin excelenţă, din componente cu „structură analizabilă”, în vreme ce o perspectivă mai largă admite inclusiv prezenţa unor componente interne semianalizabile sau dificil analizabile din punct de vedere sincronic. Raportarea formală şi semantică la un cuvânt-bază neanalizabil presupune depăşirea conceptului de creaţie internă şi luarea în considerare, suplimentar, a creaţiilor lexicale de tip mixt, respectiv a cuvintelor obţinute prin calc de structură morfematică şi prin calc lexico-gramatical, a celor obţinute prin românizare şi, în sfârşit, prin adaptarea fonomorfematică a etimonului sau etimoanelor externe împrumutate. II. Existenţa acestor creaţii lexicale mixte şi externe cu caracter analizabil sau semianalizabil impune, după opinia noastră, lărgirea ariei de cuprindere a familiei lexicale spre ceea ce vom numi, în continuare, la nivelul unei singure limbi, familie lexico-etimologică, ale cărei componente, interne, externe şi mixte, se grupează, formal şi semantic, în jurul unui cuvânt de bază, considerabil ca punct de referinţă (unitate lexicală fundamentală prin prolificitate şi prin capacitate analogică)2. Din cele prezentate mai sus, familia lexico- * Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale”, cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007−2013, contractul de finanţare nr. POSDRU/89/1.5/S/59758. 1 Vezi o definiţie similară la L. Groza (2004: 104): „Toate creaţiile interne deductibile dintr-un cuvânt de bază existent în română, care au, în felul acesta, o rădăcină comună şi sunt înrudite ca înţeles alcătuiesc o familie lexicală”. Vezi şi definiţia dată familiei lexicale din perspectivă etimologică de către D. Negomireanu (1994: 57): „Conceptul de familie lexicală (…) are în vedere o asociere de cuvinte prin raportare la un element-bază comun, având coeziune morfematică şi coerenţă semantică”. 2 O poziţie diferită în relaţia dintre familia lexicală şi familia etimologică se poate vedea la C. Mărănduc (2008: 39). Autoarea inversează raportul tradiţional dintre cele două concepte, subsumând familiei lexicale totalitatea cuvintelor analizabile formal şi semantic grupabile în jurul unui morfem lexical de bază, indiferent de caracterul lor intern sau extern, analizabil sau semianalizabil, iar familiei etimologice, cuvintele total analizabile la nivelul limbii române. Provided by Diacronia.ro for IP 109.166.128.217 (2020-05-02 10:24:12 UTC) BDD-V927 © 2012 Editura Universității din București 134 etimologică o include pe cea lexicală, având în comun raportarea la o bază neanalizabilă internă şi caracterul (semi)analizabil al elementelor componente. III. În sfârşit, familia etimologică reprezintă totalitatea unităţilor lexicale aparţinând unei limbi şi care se raportează, etimologic, la o rădăcină comună care face parte, în mod firesc, dintr-o limbă primară. Pentru cuvintele româneşti moştenite, o sursă îndepărtată poate fi considerată limba greacă, prin intermediul latinei populare. Pentru cuvintele româneşti împrumutate din diverse surse şi care nu au un corespondent moştenit, parcursul etimologic poate ajunge, cel puţin teoretic, până la limbi îndepărtate ca araba sau la limbile europene de substrat de dinainte de cucerirea romană. IV. Dacă familia lexicală a unui cuvânt moştenit sau a unuia împrumutat pe cale orală şi populară (din limbile slave, din turcă sau din maghiară) se construieşte, treptat, în jurul bazei, în procesul firesc al comunicării dintre vorbitorii obişnuiţi, supuşi unor mecanisme analogice inconştiente, care au avut – şi au în continuare – ca rezultate derivate, compuse, omonime obţinute prin conversiune, paronime obţinute prin specializare morfologică, accentuală etc., aşadar pleacă de la rădăcină formând diverse ramificaţii, directe sau indirecte, simultan sau, cel mai adesea, succesiv, familia lexico-etimologică reprezintă un adaos cultural, apărut iniţial prin contribuţia textelor vechi literare şi, ulterior, prin raportarea din ce în ce mai conştientă la latină şi la limbile moderne occidentale. Spre exemplu, verbul moştenit trage grupează în jurul său creaţii interne, de diverse feluri şi la diverse niveluri ale limbii, ca trăgaci1, -ace adj., trăgaci2 s.m., trăgaci3 s.n. “cocoş de armă, revolver, unealtă...”, trăgaică s.f. (reg.) “persoană care trage la bani”, trăgaie s.f. (reg.) “trăgaci; claviculă”, trăgător, -toare, trăgătorie s.f., trăgătură s.f., trăgău s.m., trăgăuş, -ă adj., trăgâş s.m. (reg.) “mijlocitor; peţitor” etc., care alcătuiesc familia lui lexicală. Familiei interne a acestuia i se adaugă, pe cale cultă, numeroase împrumuturi, care sunt adaptate analogic după modelul lui trage: abstrage vb. (din lat. abstrahere, după a trage, cu accepţiunile fr. abstraire), atrage vb. (din fr. attirer, după trage), contrage vb. (din lat. contrahere, după trage), detrage vb. (înv.) (din lat. detrahere, după trage), distrage vb. (din fr. distraire, după trage), extrage vb. (din lat. extrahere, fr. extraire, după trage), retrage vb. (din fr. retirer, după trage), sustrage vb. (din fr. soustraire, după trage) etc. Aceste verbe şi toate cuvintele care „derivă”, într-o formă sau alta, din ele, după aceleaşi modele analogice moştenite, alcătuiesc familia lexico-etimologică a lui trage. Pătrunderea în română, prin împrumut, a unor „sinonime etimologice”, desigur, parţiale, ale unora dintre verbele de mai sus, împreună cu care alcătuiesc un tip particular de dublete etimologice [distra vb. “(înv.) a (se) distrage; a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza” (din fr. distraire, cf. it. distrarre, lat. distrahere), cf. distrage şi retira vb. (înv.) „a se retrage din faţa duşmanului; a pleca” (din fr. retirer), cf. retrage, la care se adaugă contracta2 vb. „a (se) trage, a (se) zgârci; a se contrage” (din fr. contracter2, infl. de contraction)1 şi retracta vb. „a retrage (o afirmaţie, un cuvânt etc.); (despre muşchi, ţesuturi) a se zbârci; (despre materiale) a se contracta” (din fr. rétracter)], ridică problema încadrării lor în unul sau altul dintre tipurile de familie propuse mai sus. Chiar dacă se pot stabili relaţii semantice între distra, retira, contracta, retracta şi altele similare2, pe de o parte, şi unele dintre componentele familiei 1 Vezi DHLF, s.v., unde este considerat dublet etimologic al lui contracter1 vb. „a încheia un contract, o convenţie juridică; a lua asupră-şi; a se îndatora la...; a se îmbolnăvi de..., a lua (o boală)”. 2 Vezi detracta vb. „a defăima” (din fr. détracter), maltrata vb. „a trata pe cineva cu violenţă; a chinui, a brutaliza” (din fr. maltraiter, it. maltrattare), pertracta vb. „(livr.) a dezbate o problemă, o Provided by Diacronia.ro for IP 109.166.128.217 (2020-05-02 10:24:12 UTC) BDD-V927 © 2012 Editura Universității din București 135 lexico-etimologice a lui trage, pe de altă parte, verbele citate nu mai au nicio similitudine formală cu acestea1 şi, în consecinţă, nu se încadrează în acelaşi tip de familie. Ele fac parte din familia etimologică grupată în jurul lui trage, în care, însă, acesta nu mai este cuvânt-bază şi nici centru analogic, ci o componentă colaterală, relevantă prin aceea că este moştenită din lat. popular *tragere (= trahere) care constituie sursa directă sau indirectă a etimoanelor franţuzeşti sau italiene menţionate. V. Stabilirea punctului de plecare în construirea unei familii etimologice la nivelul unei singure limbi este, după opinia noastră, o chestiune convenţională: se alege cuvântul- radical cel mai vechi şi cel mai bine poziţionat în limbă, de regulă, cel moştenit. În realitate, direcţia de urmărire a constituirii unei familii etimologice nu este de la sursa lexicală primară spre ramificaţiile sale, interne, externe sau mixte, ci se pleacă de la componentele sale dintr-o limbă, mai mult, mai puţin sau deloc analizabile, prin intermediul unei cercetări etimologice amănunţite, pentru a se ajunge la rădăcina comună, existentă în limbile vechi atestate sau deductibilă în limbi neatestate. De multe ori, rădăcina primară indo-europeană presupune o evoluţie formală diferită în greacă şi latină, spre exemplu, ceea ce are ca rezultat (re)constituirea unei familii etimologice cu dublă ramificaţie. Aparţin acestei situaţii exemple ca gr. ἀκμή, ἄκρος şi lat. acer, acerbus, acetum şi acidus, toate corespunzând unei rădăcini comune ac- „ceea ce este ascuţit, picant”, gr. γάλα, γάλακτος şi lat. lac, lactis, ambele dintr-o formă primitivă *glag-/glac-, gr. ἄργυρος şi lat. argentum etc. care, la rândul lor, formează duble familii, una în jurul cuvântului moştenit din latină şi alta, în jurul corespondentului (lexical şi/ sau afixoidal) provenit, pe cale cultă, direct din greaca savantă sau, mai degrabă, prin intermediul unor surse intermediare neologice. Ceea ce se construieşte de la baza moştenită constituie familia lexicală, iar ceea ce se reconstituie ca provenind din corespondentul grecesc reprezintă familia etimologică alcătuită, preponderent, din împrumuturi savante a căror legătură cu membrii familiei lexico-etimologice este, de cele mai multe ori, exclusiv semantică. Astfel, familia lexico-etimologică a lui argint s.n., moştenit din lat. argentum, alcătuită din creaţii interne derivative (vezi arginta, vb., argintare s.f., argintar s.m., argintariţă s.f., argintat1, s.n., argintat2, -ă adj., argintăreasă s.f., argintărie s.f., argintăriţă s.f., arginteală s.f., arginti vb., argintire s.f., argintiu, -ie adj., argintos, -oasă, argintui, vb., argintuire s.f., argintuitor, -toare adj., argintură s.f., argintuţ s.n., arginţel s.n., arginţi s.m. pl., dezarginta uploads/Finance/ bdd-v927.pdf